Giacometti had just gotten up. He was on his way to the cafe to have some coffee and I went with him. The cafe has come to be something of an adjunct to his studio. (James Lord, A Giacometti Portrait)
Cautam disperat o ceasca de cafea, si am gasit o cafenea minunata. Sirius, asa se numea, nu departe de libraria Politics & Prose, in universul Universitatii Districtului Columbia (UDC mai pe scurt). Imi amintea de cateva cafenele din zona veche a Bucurestiului, Smardan, Lipscani, Covaci, Selari, pe acolo.
Sirius avea o instalatie impresionanta de macinat cafeaua, cativa saci goliti de cafea erau trantiti mai in spate, masti africane pe pereti, ibrice turcesti de cupru pe niste rafturi, totul ma uimea. Barmanul (sau sa ii spunem barista? cum se spune peste tot in Washington) mi-a zis ca in doua saptamani vor inchide – greu de luptat cu concurenta.
Ceva mai tarziu, ma aflam in Georgetown, acolo unde Pennsylvania Avenue si Strada M se intalnesc – o mica librarie, Bridge Street Books – am gasit un album despre Paris, de unde am cules citatul de mai sus. Pacat ca nu am gasit pe web fotografia din album, Giacometti in fata unei cesti de cafea golite, cu o tigara in mana – am gasit in schimb alta, Giacometti in studioul sau, simtind nevoia unei cesti de cafea si a unei tigari.