autor Stephane Ionesco
Există două posibilităţi mai subtile de a pedepsi Iranul în cazul când acesta ar refuza să vina la masa negocierilor, înainte ca ameninţarea nucleară a lui Chirac, să se adeverească potenţială. Refuzăm petrolul, sau punem embargo pe icrele negre persane? Cu toate că amândouă afişează aceiaşi culoare şi virtuţii energetice incontestabile, produsele sunt diferite. Petrolul e brut şi, chiar rafinat, tot poluant rămâne; caviarul, el însuşi un rafinament, nu riscă saţietatea. Petrolul se vinde cu barilul şi umple rezervoarele, caviarul se măsoară cu linguriţa şi garniseşte „anafura” la ocazii rare. În fine, dacă toată lumea se deplasează graţie petrolului, numai unii privilegiaţi îşi pot permite să mănânce icre negre cu lingura, printre care cei care şi-au făcut avere din petrol. Vom remarca totuşi că neputand, pentru moment, să înlocuim petrolul cu apa de la robinet, nimeni nu ne poate interzice, ca în nostalgia după beluha, să ne punem ochelari negri şi să mâncăm grăunţe de tapioca…