Jug aurit, lanţ greu,
Otrăvit cu păcatele nopţilor mele.
Atârnă ca un blestem
Ancestral
Ajuns până la mine;
Purtat prin sângele strămoşilor
Pe care nu îi cunosc.
Îi visez doar, mereu.
Noaptea, când luna se-apleacă,
Încerc să-l dezleg
Dar mă încurc la număratul păcatelor;
Al păcatelor lor
Înnodate peste păcatele mele.
O să încerc un poem;
Să-l descânt, să-l dezmierd,
Să-i desluşesc tainele în stele.
Dan David, Los Angeles, martie-09-2006.
Jug aurit, lanţ greu,
Otrăvit cu păcatele nopţilor mele.
Atârnă ca un blestem
dd
lingouri de ura
aruncate asupra noastra
trezindu-ma
imi imnpreunez miinie si-ti zic:
priveste cerul
atat timp cat e plin cu pasari
blestemele-s floare la ureche
bianca.m