Smerenia nu exista in sfera existentei mundane.
Smerenia nu, nu este evlavie, cucernicie, cuviosie, piosenie (in dictionare si laice si bisericesti, fiecare dintre acestea mai sus numite este pe rind identificata cu celelalte trei…).
Smerenia este Chenoza (din grecescul kenosis = desertare, golire; deci asumarea starii de om in ascultare de Dumnezeu Tatal, de catre Domnul Iisus Christos Insusi, stare care trebuie sa fie si este o conditie sine qua non a Credintei noastre).
Iar Chenoza in adevarul ei nu a fost savirsita si implinita decit doar si numai doar de Iisus Christos.
Zguduitor descrisa o aflam in taina noptii din gradina cu maslini, de la poalele Muntelui Eleonului, Gradina Ghetsimani.
Paradigmatic explicata o gasim in “Rugaciunea Lui Iisus”, capitolul 17 al Evangheliei dupa Ioan, capitol pe care il consider chintesenta metafizica a crestinsimului.
Altfel, pentru fiecare dintre noi, ucenici intru Credinta, in Predica de pe Munte, Iisus Christos defineste smerenia in a 9-a Fericire:
“Ferice va fi de voi cind, din cauza Mea, oamenii va vor insulta, va vor prigoni si vor spune tot felul de lucruri rele si neadevarate impotriva voastra !”(Matei 5/3-11)
Prin urmare, asa cum este perceputa in sfera existentei mundane, adica definita ca atitudine umila, supusa, respectuoasa, sau comportare modesta, plina de buna-cuviinta (vezi dictionarele laice) – smerenia nu exista.
“…sagetata din
granit catedrala se
roaga mut; ploua…”
(din cartea „Confesiunile lui Theophil Magus, 2004-2006, sau Respirind Ginduri si Cugetari”)
===============================================