Ţi-am promis ieri, azi, că întotedauna vom fi amândoi. Ţi-am promis că mâna mea îţi va aparţine, că te voi lăsa ca într-o zi să-mi pui verigheta pe deget.
Şi asta am făcut.
A trecut un timp prea mic pentru aţi fi soţie, dar prea lung pentru a nu te avea lângă mine pentru totdeauna.
Astăzi, la fel ca şi ieri, ca şi mâine îţi voi spune aceleaşi cuvinte pline de tandreţe, te voi săruta la fel de pur şi îţi voi povesti viaţa mea cu amănuntul pentru a-mi cunoaşte trăirile, speranţele şi chiar visele…
De unde ştii că îmi doream, spre exemplu aseară să îmi zici că mă iubeşti,iar tu m-ai surprins cu: „Ţi-am spus astăzi că te iubesc?” Da, îmi spusese-şi de atâtea ori, dar atunci mi-ai spus-o într-un mod anume, mi-ai spus-o aşa cum nu credeam niciodată.
Ţi-am văzut lacrima din ochii, ţi-am simţit tremuratul vocii, dar mai presus de toate, ţi-am simţit puritatea din cuvintele tale.
Şi ne-am iubit…,ne-am iubit mai întâi vizual, apoi ne-am iubit prin cuvinte, iar în cele din urmă ne-am iubit aşa cum suntem…departe…,tu acolo, iar eu aici….
