Domnule Mihăieş,
În ultimele săptămâni mulţi români s-au întrebat din ce motive în fruntea „Comisiei Prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste din România” trebuie să se afle “Tismăneanu Jr. (care-a fost lector de partid) şi nu Goma (care-a fost dat cu capu’ de calorifer)”.
Un răspuns indirect la această întrebare îl constituie finalul presupus convingător şi pertinent al articolului dumneavoastră “Profesia: protestatar” publicat în “Cotidianul” în data de 8 mai 2006 www.stiri24.ro/article.php?id=195815 :
“În Rusia, Comisia pentru investigarea crimelor stalinismului a fost condusă, până la moarte (în octombrie 2005), de fostul ideolog comunist (membru al BP, secretar al CC al PCUS) Aleksandr Iakovlev, care a rupt cu comunismul în 1989-1990. A fost numit de Gorbaciov, menţinut de Elţîn şi confirmat de Putin. Tot Iakovlev a scris prefaţa ediţiei ruse a „Cărţii Negre a comunismului“. Conform acestei logici, oameni precum Djilas, Koestler, Kolakowski, Furet, Besançon, Stéphane Courtois – toţi foşti comunişti, unii chiar influenţi – ar fi „competenţi“, nu însa şi „compatibili“. Or, ironia istoriei e că tocmai ei sunt cei care au dărâmat mitul comunismului, şi nu „rezistenţii din munţi“ şi legionarii care visau la o Românie mândră precum soarele de pe cer… Cât despre faptul că fiul lui Rommel a ocupat, din 1974 pâna în 1996, funcţia de primar creştin-democat al Stuttgartului, probabil că nici nu trebuie menţionat, ca nu cumva să trezim demonii „incompatibilităţilor“… “
În comentariul care urmează îmi propun să comentez atât afirrmaţiile cuprinse în citatul anterior cât şi dedesubturile acestora:
Domnule Mihăieş, probabil invocând implicit o autoritate morală – dar mai rămâne să ne şi convingeţi că o aveţi, dumneavoastră postulaţi în prima frază că este normal că în Rusia „Comisia pentru investigarea crimelor stalinismului a fost condusa, pâna la moarte (în octombrie 2005), de fostul ideolog comunist (membru al BP, secretar al CC al PCUS) Aleksandr Iakovlev, care a rupt cu comunismul în 1989-1990”.
Din acest postulat rezultă următoarea consecinţă:
Este normal ca în România Comisia prezidenţială pentru cercetarea crimelor comunismului să fie condusă de Tismăneanu şi nu de Goma pentru că în Rusia comisia similară a fost condusă de un ideolog comunist şi nu de un scriitor şi dizident anticomunist de renume mondial – Soljeniţîn sau Zinoviev.
Tot dumneavoastră ne lămuriţi cum de s-a ajuns la această situaţie pe care trebuie să o considerăm normală – aşa a decis Gorbaciov, Eltîn şi Putin.
Aţi omis însă să precizaţi că:
1. cei trei preşedinţi sunt reprezentanţii intereselor nomenclaturii sovietice convertite la democraţie
2. există o similitudine perfectă între situaţia din Rusia şi cea din România
3. dumneavoastră sunteţi pe statul de plată al Preşedintelui Băsescu, care este la ora actuală reprezentantul de faţadă nr. 1 al nomenclaturii româneşti convertite la democraţie prin intermediul farsei sinistre a “Revoluţiei” din decembrie 1989.
În cea de-a doua frază vă referiţi la o serie de gânditori de stânga care şi-au schimbat convingerile politice şi cărora le opuneţi legionarii şi luptătorii din munţi. Nu înţeleg de ce nu le opuneţi gânditori care au fost mereu anticomunişti. Nu cred că lovitura dată mitului comunismului de către scrierile gânditorilor pomeniţi de dumneavoastră a fost mai puternică decât lovitura dată de “Arhipelagul Gulag” scris de Saharov şi din câte ştiu eu respectivii nu s-au înghesuit la conducerea vreunei comisii prezidenţiale sau naţionale de analiză a dictaturii comuniste din ţările lor – Arthur Koestler chiar s-a sinucis după ce a demascat crimele staliniste în “Întuneric la amiază”.
Grotescă şi aberantă este insinuarea conţinută în ultima frază.
Nu ştiam că “fiul lui Rommel a ocupat, din 1974 până în 1996, funcţia de primar creştin-democat al Stuttgartului”.
Dumneavoastră se pare însă că nu ştiţi, iar dacă ştiţi faptul este cu atât mai grav, că lui Rommel nu i-a fost imputată de către aliaţi comiterea de crime de război şi că a fost condamnat la moarte de către nazişti pentru înaltă trădare. I s-a oferit să aleagă între varianta sinuciderii dublată de muşamalizarea cazului şi un proces public urmat de execuţie. Mareşalul a optat pentru sinuciderea combinată cu o farsă propagandistică în cadrul căreia s-a afirmat că a fost ucis în timpul unui bombardament aliat, fiind înmormântat de nazişti cu onoruri oficiale.
Aştept cu interes replica dumneavoastră.
G. Cionoiu
PS. Pentru că este normal ca respectiva comisie să fie condusă de Tismăneanu şi nu de Goma, este de asemenea normal ca membru al comisiei să fie Mitropolitul Nicolae Corneanu (care în ajunul “Revoluţiei”* încă îi mai înălţa osanale lui Ceauşescu) şi nu preotul şi eseistul Matei Boilă (care a zăcut ani de zile în temniţele comuniste ).
*Fragment din cuvântarea Mitropolitului Nicolae Corneanu la Plenara Consiliului Naţional al Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste din anul 1989:
„…Mult stimate Domnule Preşedinte,
Suntem fericiţi ori de câte ori ne aflăm în preajma Dumneavoastră. Prezenţa Dumneavoastră ne împrumută sentimentul liniştii şi siguranţei. Vă suntem recunoscători pentru condiţiile de stabilitate şi echilibru asigurate existenţei noastre zilnice. Mai presus de toate Vă mulţumim pentru încrederea ce ne-aţi sădit-o în suflet…”
(„Telegraful Român“, Nr.41-42 şi 43/44–1989, Sibiu, 1 şi 15 noiembrie 1989”)
Oportunism = Atitudine lipsita de principialitate a unei persoane care, pentru a-si satisface interesele personale, adopta si aplica, dupa imprejurari, principii si pareri diferite.
Domnul Mihaies este un oportunist.
Cu ceva timp in urma, aruncand anatema asupra “oierilor mintii”, insinua ca d-l Bogdan Suceava, fiind fiul unui general care a jucat un anume rol in 1989 nu are dreptul moral sa se exprime. Lasa sa se inteleaga ca va face dezvaluiri asupra acestui tata…
Acum, in cazul Tismaneanu, gaseste tot felul de argumente contrare.
Un alt oportunist, “marele” Cartarescu, se spovedeste jalnic in editorialul de azi din Jurnalul National.
Parerea mea e urmatoarea:
Presedintele Basescu nu avea nevoie de nici o comisie speciala pentru a condamna comunismul ca regim criminal. O putea face oricand, printr-o singura fraza.
Dar, din pacate, presedintele nu are cultura necesara, nici maleabilitatea oamenilor care accepta vreun sfat de la cei mai competenti.
Fireste, nu suna bine ca in fruntea acestei comisii (care, repet, nu era necesara, dar raspunde unui moft prezidential!) sa fie fiul unor nomenclaturisti, chiar daca acest fiu este un expert deosebit. Nu suna bine pentru majoritatea populatiei.
Nici d-l Goma nu cred ca ar fi fost indicat pentru acest rol, fiind, uneori, mult prea patimas.
L-as fi vazut in fruntea comisiei pe Academicianul Alexandru Zub, istoric de marca, fost detinut politic. Alaturi de domnia-sa, i-as fi vazut pe domnii Tismaneanu si Goma ca prim-adjuncti, ca sa spun asa. Sau, alte variante.
Intr-o astfel de alcatuire, nu vad de ce s-ar fi iscat discutii, afar’ de cazul ca aveau de adaugat ceva oportunistii Mihaies sau ecoul sau, Cartarescu…
(Am zis “ecoul”, deoarece cand cu polemica despre boierii mintii, D-l Mihaies a sarit cu expresia “oierii mintii” apoi, top! Cartarescu si el, cu “vierii mintii”. Lamentabil!)
D-le Cionoiu,
de ce va mai obositi? Pai se poate? „Scrisori deschise” d-lui Mihaies, care n-a mai dat p-acilea de multa vreme? N-a indraznit sa dea p-acilea nici macar odata dupa ce i-am scris eu cate ceva.
Si n-o sa mai dea, nene, ca nu-l tin curelele…
Si nu-l tin pentru ca nu e congruent cu el insushi. E chia ratat de simplu. Imposturas are piciorushele scurte, eu zic sa nu va mai obositi cu personaju’ si sa nu mai pierdetzi vremea cu scrisori deschise.
S-acuma, o dau p-a serioasa: chiar credetzi ca cineva are (sau va avea timp, sau chef) sa raspunda tutulor interpelarilor venite de cine stie unde?
Mai ales daca se stie cu muscoiu’ pa caciula?
Ia reveniti-va-n simtziri, d-le Cionoiu, rogu-va sincer.
Nea Marin
Domnule Nea Marin,
Eu cred că sunt foarte realist.
Domnul Mihăieş este considerat de mulţi români un guru naţional. Eu sunt un necunoscut care demonstrează că pretinsul guru vinde gogoşi.
Pe domnul Mihăieş îl cunosc şi sunt convins că nu va răspunde. Îmi place însă să cred că scrisoarea mea deschisă îi poate pune pe gânduri pe unii dintre admiratorii domniei sale.
Nu v-ati saturat sa mai atacati atata Biserica Ortodoxa? Va legati de fleacuri, de niste mici cuvantari dintr-o perioada cand nu prea puteai sa faci altfel. Biserica Ortodoxa TREBUIA sa supravietuiasca si in perioada aceea, trebuia sa boteze copiii, sa cunune tinerii, trebuia sa se tina slujbele, sa se spovedeasca oamenii etc. ASTA e rolul Bisericii in toate timpurile, nu neaparat sa faca rezistenta anticomunista cu pretul desfiintarii ei. Ea ajuta la MANTUIREA SUFLETELOR. Toate cele ce vin asupra noastra sunt ingaduite de Dumnezeu. Inclusiv comunismul. Si nu stiu de ce se agita atat impotriva Bisericii Ortodoxe oameni despre care n-a auzit nimeni ca ar fi facut dizidenta in perioada aceea, Dar „dupa razboi multi viteji se arata”!
Domnule Alex,
Eu nu prea văd cum ***ajuta la MANTUIREA SUFLETELOR*** pupincurismul practicat de Mitropolitul Nicolae în ajunul „Revoluţiei” şi nici nu pot crede că Biserica Ortodoxă ar fi fost desfiinţată dacă Înalt Prea Sfinţitul ar fi avut mai mult bun simţ.
***nu stiu de ce se agita atat impotriva Bisericii Ortodoxe oameni despre care n-a auzit nimeni ca ar fi facut dizidenta in perioada aceea***
În opinia mea Mitropolitul Nicolae nu este Biserica Ortodoxă, ci un om care a contribuit la compromiterea Bisericii Ortodoxe.
Cititorul poate concluziona dacă am făcut sau nu dizidenţă citind textul aferent link-ului http://revista.memoria.ro/?location=view_article&id=302