Asinul cară povara
Cuminte şi nepăsător.
Frământă praful drumului fără sfârşit
Cu copitele roase, crăpate,
Sub soarele necruţător.
Un măslin bătrân, înţelept,
Cu lacrimi puţine în ochii vestejiţi,
Priveşte şi tace.
Turma nu mai opreşte la umbră.
Bătrânul înţelept e aproape uscat.
În pământul patriarhilor
Nu mai găseşte apă, nu mai împarte pace.
Soarele a căzut pe Pământ
La orizont, peste oraşul sfânt.
Se aud chemări disperate.
În aer se-ntinde un miros aspru de sânge
Şi se împrăştie ca o pedeapsă absurdă.
Asinul s-a oprit să moară
La tulpina bătrânului măslin,
Gata să cedeze şi el;
Relicvă uscată, fără rost, fără umbră.
Dan David, Los Angeles, 11-19-2003.