caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Jurnal Cultural



 

Jurnal cultural (4) – Aprilie 2006

de (15-5-2006)

1. Constantin Ticu Dumitrescu
2. Gheorghe Grigurgu – 70 de ani
3. Stanislaw Lem
CONSTANTIN TICU DUMITRESCU
Caius Dobrescu: “Oricine a urmarit scena politica a epocii stie ca dl Ticu Dumitrescu este un om al moderatiei, caracterizat de o tenacitate care nu provine din umor, ci dintr-un sentiment al datoriei civice. Domnia-sa se numara printre relativ putinii membri ai comunitatii noastre politice care au inteles ca amintirea suferintelor cumplite produse de comunism nu trebuie sa se limiteze la planul simbolic, ci trebuie tradusa intr-un proces concret de invatare sociala. Este o dovada de realism si responsabilitate sa vrei sa determini societatea sa invete din propriile ei esecuri. Dl Ticu Dumitrescu nu este nici apocaliptic, nici utopic sau justitiar, ci un personaj foarte cald si uman, care se mentine in echilibru intre sensibilitate si luciditate, capacitate de empatie si vocatia coerentei morale. Mai mult decit atit, domnia-sa este una dintre foarte putinele personalitati din Romania capabile sa faca credibil un mesaj stenic, de incredere in noi insine si in capacitatea societatii romanesti de a evolua. Departe de a se bloca intr-o retorica bombastica, dar slaba, a martiriului si a autocompatimirii, dl Ticu Dumitrescu a ales calea tenacitatii consecvente si constructive, devenind poate cel mai puternic exemplu de curaj si demnitate civica la care ne putem raporta in acest moment.” (Observator cultural, Nr. 58 (315), 6-12 aprilie 2006)
Constantin Ticu Dumitrescu: “Eu nu cunosc decit pozitia omului corect, care iubeste adevarul. Nu fac concesii nimanui si nu sint receptiv nici la amenintari si nici la osanale. Cu nimic nu ma poate intoarce cineva de la drumul meu. Tocmai in acest sens, eu n-am discutat decit pentru pozitia de presedinte al acestui Colegiu. Nu ma incinta povestea ca sint demnitar. Lasa-ma domnule in pace, ca nu asta-i tinta mea! Tinta mea am spus care e: adevarul. Nu sint o statuie pe care sa o mute si sa o foloseasca cineva ca paravan. Poate ca sint un simbol, dar un simbol in carne si oase, care stie ce vrea, care are un proiect pentru care o viata intreaga m-am luptat si recunosc ca Dumnezeu ma ajuta sa am aceeasi vointa, aceeasi putere de munca.” (22, Nr. 839, 4-10 aprilie 2006)
Alfred Bulai: “In urma cu putin timp ni s-a aprins din nou flacara revolutionara. Alegerile din CNSAS ar fi trebuit sa il aduca in fruntea acestui consiliu pe Ticu Dumitrescu. Practic toata lumea a fost de acord cu aceasta nominalizare si aproape toate structurile civice de la noi au considerat ca acest gest este normal si laudabil. In mod surprinzator, Ticu Dumitrescu nu a fost ales, desi politicienii cazusera de acord asupra acestei alegeri. […] Fata de multe alte evenimente similare, care s-au mai petrecut in societatea romaneasca, de data aceasta s-a intimplat insa ceva deosebit. Pentru prima data, poate, Ticu Dumitrescu a cistigat de fapt chiar mai mult decit ar fi cistigat daca ar fi fost de la bun inceput ales presedinte al Consiliului. […] Grupul acela de tineri jurnalisti [din fata sediului CNSAS] au inceput sa-l aplaude. Nu cred ca vreun politician din Romania a avut parte de o astfel de reactie sincera a unor jurnalisti, ce in mod normal, in strada, nu fac altceva decit sa smulga cuvinte incendiare, sa fie ‘rai’, provocatori cu omul de la care vor declaratii ‘socante’. Cred ca acele aplauze, adresate unui personaj istoric pentru ei, au marcat momentul recunoasterii publice a faptului ca Ticu Dumitrescu a invins.” (Cultura, Nr. 17 (69), 13 aprilie 2006)
GHEORGHE GRIGURCU70 DE ANI
Gabriel Dimiseanu: “Admir la Gheorghe Grigurcu, o data cu atitea alte insusiri, libertatea de spirit si franchetea. Nu intimplator se proiecteaza criticul in Alceste, eroul molieresc de o inflexibila sinceritate, neputindu-se opri de a le spune celor din jur exact ce crede despre el si despre faptele lor. Deviza lui Maiorescu, dupa care adevarul trebuie spus cu pretul oricitor jertfe, si-a insusit-o de mult Gheorghe Grigurcu, ceea ce nu i-a facut, cum stim prea bine, viata usoara.” (Ramuri, Nr. 4 (1078), aprilie 2006)
Gabriel Cosoveanu: “Coerenta motivatiilor si evaluarilor sale in ordine estetica, neafectate de political correctness, poate irita, ingrijora sau impresiona, daca nu cumva toate la un loc, pentru ca asta denota curaj, notiune aproape inghitita de stilul politropic din cultura autohtona actuala. Prin caracteristicile tari, nedomptabile, ale talentului sau imposibil de negat, Gheorghe Grigurcu ramine un model, generator al emulatiei, garant al manifestarii altfel, cu argumente si lectura la rind, aproape penitenta.” (Ramuri, Nr. 4 (1078), aprilie 2006)
Serban Foarta: “’…Unul dintre rarii poeti-critici avind, la noi, sa se abstraga de la canonul (si tabietul) divertismentului livresc, al inspiratiei bibliofage (si, implicit, de la fatalitatea limfaticei pergamentoze), – carora, dintru inceput, el le prefera si opune o poezie de zigzaguri si de combustii fulgurante, dezincarnata dar concreta, in genul unui William Carlos Williams, si epiphanica la modul Joyce; o poezie de emotii (comotii!) scurtcircuitate, inopinata, prompta si gracila asijderea unui haiku.’ Astfel scriam acum vreo douazeci de ani, intr-un ‘Orizont’ de prin aprilie 1986; si, atenuind trimiterea, prea apasata, la american si irlandez, la fel as scrie azi, vingt ans après.” (Romania literara, Nr. 17, 4-10 mai 2005)
STANISLAW LEM
Mihai Mitu: „Un mare Scriitor, un mare Om, o mare Constiinta a vremii noastre. A fost, dupa H.G. Wells, cel mai popular autor SF in intreaga lume. Tradus in zeci de limbi, pe toate continentele, in milioane de exemplare. Opere de neuitat, Astronautii, Solaris, Ciberiada si atitea altele, citite pe nerasuflate, invatindu-ne, amuzindu-ne, indemnind la meditatie. […] Lem, se stie, este numai prin nastere polonez. El apartine de mult intregii lumi, este o adevarata constiinta a umanitatii.” (Romania literara, Nr. 15, 14 aprilie 2006)
Nelly Graur: “Universul a devenit in creatia si gindirea lui Stanislaw Lem metafora incognoscibilului, iar omul – aliajul intre ceea ce nu poate fi cunoscut si viata reala. Atit in Solaris, povestire care i-a adus autorului recunoasterea mondiala, cit si in Neinvinsul, Eden si Intoarcerea din stele, Lem reia acelasi motiv: viitorul nu este asa cum ni-l imaginam noi, el nu poate fi dedus din prezentul nostru prin extrapolare lineara si depinde nu atit de dezvoltarea stiintei si tehnicii, cit de ceea ce va face omul cu el insusi. Cu toate acestea, Lem a ramas atasat ideii de progres tehnico-stiintific. N-a intinat ratiunea – singura sursa de cunoastere – cu aburii magiei, ai misticismului, ai pseudoreligiei fantasy – acele miasme care, in a doua jumatate a secolului trecut, au inceput sa se ridice deasupra realitatii in deconstructie.” (Observator cultural, Nr. 59 (316), 13-19 aprilie 2006)
Stanislaw Lem: “Nu pot sa sufar genul science-fiction, il consider periferic, infantil si lipsit de orice valoare intelectuala. Mai ales in varianta americana, deosebit de comerciala. Pentru articolul meu care critica aceasta stare de fapt, Science fiction: un caz aproape incurabil, am fost dat afara din Societatea autorilor de SF din SUA si mi s-a luat si titlul de membru onorific. Dupa mine, chiar si cel mai slab roman politist este mai bun decit aceasta flecareala galactica. Consider ca unele fragmente din Ciberiada mea sau din Povestea robotilor sint mai aproape de alegoria din epoca Iluminismului decit de literatura SF. Ar trebui ca aceasta piatra, de scriitor science-fiction, sa fie aruncata o data pentru totdeauna din curtea mea, pentru ca ea a ajuns acolo dintr-o confuzie. In tinerete am scris citeva lucrari naive stiintifico-fantastice si, din pacate, aceasta eticheta de scriitor SF a inceput sa-mi fie atribuita de atunci in permanenta.” (Observator cultural, Nr. 59 (316), 13-19 aprilie 2006)
Reviste electronice
revist@ – grupaj din principalele reviste culturale (22, Cultura, Dilema veche, Romania literara, Observator cultural, Adevarul literar si artistic, Ziarul de duminica, Suplimentul de cultura) (100-150 K). Se afiseaza saptaminal (de obicei lunea) pe Thymos.ro – site de puzzle cultural. “Revista lui Alin este un soi de memorie condensata a efemerului jurnalistic – paginile aurii ale gesturilor noastre recente: esti in ea, deci existi!” (Alex. Leo Serban). Se distribuie la 1.250 de abonati in weekend.
cinem@ – grupaj cu informatii si comentarii despre cele mai bune filme de pe posturile TV (100-150 K). Contribuie la educatia cinematografica, dezvoltarea spiritului critic si vizualfabetizare. “In societatea de astazi care cunoaste o expansiune uriasa a vizualului in cele mai diverse si neasteptate forme, a invata sa privesti devine o necesitate practica.” (Mircea Vasilescu) Se distribuie la 1.050 de abonati in weekend.
no comment – un anunt ciudat, o informatie care te buimaceste, o scena care te lasa gura-casca. (50-100 K) “Fiecare manipulat trebuie sa aiba cel putin un minut pe zi de ‘No comment’, intr-o tara ca a noastra unde in fiecare tramvai de mult scrie clar: ‘manipulantul nu sta de vorba cu pasagerii’.” (Radu Cosasu) Se distribuie la 1.350 de abonati in weekend.
Pentru abonament gratuit mentionati optiunile intr-un mesaj la alin@cristea.com

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
Citește articolul precedent:
Lumini şi umbre

Vremea aceea afurisit de frumoasă mă trăgea la somn dar refuza să vină şi surâse timid cu zîmbet de prunc...

Închide
3.22.79.181