Marile idei vin când nici nu te-aştepţi.
Agatha Cristie găsea tema romanelor ei poliţiste în timp ce spăla vasele. Darwin, într-o plimbare prin Galapagos, a fost fulgerat de ideea evoluţiei speciilor. Eu mă simt invadată de idei, în timp ce mă uit la televizor.
Urmărind ştirile din ţara noastră, m-a străfulgerat ideea progresului în domeniul hoţiei şi al hoţilor.
Acu’ vreo 15-20 de ani, explicam copiilor – la ora de dirigenţie – să fie cu ochii-n patru, să nu păţească vreun necaz cum a păţit Bogdan Ştefan dintr-a V-a, pe care l-a atras un nene şi l-a făcut să-i deschidă uşa apartamentului, apoi nenea a furat tot ce aveau în frigider.
Şi nu numai lui Bogdan i s-a întâmplat, se întâmpla frecvent, iar nenii erau mulţi şi asemănători: nişte zdrenţăroşi prăpădiţi şi flămânzi peste măsură.
Nişte rebuturi sociale, fără alt ideal decât frigiderul.
În folclor circula povestea despre nişte gunoieri care au găsit aruncate la ghenă hartane de carne, curcani stricaţi şi salamuri superioare.
Auzi, soro, ce au ei în frigider! Şi au aşa de mult, încât se şi strică! În timp ce noi…
Asta era în vremea de tristă amintire. Nivel scăzut, zdrenţăroşi cu burta goală şi idealuri mărunte. Miliţianul îi găbjea, le trăgea câteva îndesate, apoi îi ducea la căldurică sau răcorică, după anotimp.
Dar legea progresului funcţionează în toate.
Ce era bunica mea, pe care nu încetez să o admir în poza de când era tânără, cu corsetul care-i făcea mijlocelul ca de furnică? O înapoiată! Şi cum ar privi ea adevarata evoluţie de astăzi când fătucile se îmbracă la casele de modă, fără voaluri şi chiar fără fuste? Azi fetele sunt complet dezîncorsetate.
E o modă nouă în toate, un progres frenetic: economic, politic, social, cultural şi… şi financiar.
Hoţul de altădată a fost azvârlit în negura istoriei. Găinarul, scociorâtorul prin frigidere e o amintire nostalgică.
Azi e îmbracat elegant, poartă cravată şi pantofi de lux. Nu se înjoseşte să pândească pe după blocuri să vadă dacă nu aduce cineva, de pe la ţară, nişte mâncare în portbagaj.
Nu e nevoit să spună poveşti de adormit Miţura, ca să ia cheia.
Are chiar El cheia cea mare, din hotare în hotare.
E stilat. Nu scotoceşte prin frigiderele oamenilor, ci îşi repartizează; nu pândeşte, ci asteaptă propuneri.
Apoi “demarează proiecte”.
E vreo fabrică, e vreo parcelă, e vreo vilă interesantă? Sunt mai multe? Domnul este înştiinţat pe cale oficială: primeşte adrese de la subalterni.
E un mărinimos! Nu se ascunde să înfulece salamul cu ochii-n patru să nu împartă cu alt nătărau. Eu, zice, iau cu 1 leu fabrica cutare, neeficientă, tu iei pădurea cutare (vai de capu’ tău la ce efort te înhami numai în slujba poporului; va trebui s-o eficientizezi, tai-o!) ; văru-meu ia terenul cutare; naşu’ ia funcţia cutare.
Demaram proiecte la nivel european!
(Vedeţi? Se schimbă şi vocabularul! Comparaţi arhaicele “a fura”, “ a şterpeli”, “ a găbji”, cu “demaram proiecte” Ne mai europenizam şi noi, ce naiba!)
Să-i numeşti hoţi pe aceşti domni cunoscuţi de toată lumea? E nevoie de un cuvânt nou care să exprime un nivel cu mult mai înalt, mult mai evoluat.
Poliţistul – vai de capu’ lui de poliţist! a rămas tot miliţian. Aleargă după ticăloşii zdrenţăroşi, fiindcă mentalitatea poliţienească se schimbă tare greu.
Şi-apoi cum ar veni asta să vină tablagiul cutare şi să-i pună cătuşe lu’ domnu’ Cutare?
În epoca noastră modernă idealul hoţilor a depăşit cu mult conţinutul unui frigider.
Acum se fură frigiderul cu totul, se fură casa cu tot cu frigider, se fură judeţul cu tot cu casă, cu tot cu brânza din frigider, se fură Ţara…
O adevărată evoluţie! Şi un mare progres!