Spune-mi Înger de Dor,
dacă mai curge apa destinului nostru
pe palmele clipelor
ce-şi mai amintesc de noi,
pată a vieţii mele,
nespălată de nici o uitare vreodată,
în inima mea.
Inimă de jar ce-mi baţi sângele
în dorinţe de speranţe,
nori de vise,
credeţi că mai pot respira
sărutul amintirii voastre vreodată?
Valuri de ochi care m-ar fi înţeles,
s-au sfârşit în clipa prezentului meu,
moarte mai demult decât Vremea
marii iubirii a Vieţii Noastre.