Putem spune ca romanul este unitatea de masura a Romaniei?
De ce nu!? El este baza masurii tuturor valorilor ce apartin tarii si are proprietati similare numerelor. Romanul este unitatea de baza. Ca si leul se poate valoriza, sau devaloriza, in functie de mediul in care se desfasoara si potentialul sau intern si extern. El este un numar intreg (tinarul angajat si platitor de impozit), numar zecimal (elev, sau pensionar) sau numar prim (politician, director, patron). Poate fi supus adunarii (sindicat), scaderii (mortalitate), inmultirii (familia), impartirii (fani, partide), extragerii de radical (savanti, artisti). Impreuna fac populatia (cifra relativa si greu de precizat), sunt de doua feluri: + (barbati) si – (femei), depind de relativitatea asezarii pe axa biosexuala. Romanii stau la baza geometriei vietii romanesti. Inmultesc cuiburile proprii (case, masini, proprietati), direct proportional cu numarul lor. Sunt supusi insa unui numar limitat de sentimente si fenomene majore sociale. Legile vin si pun pe romanii unitati la locurile lor. Sunt trecuti prin ecuatii pina li se gasesc necunoscutele (dosarele securitatii), dupa care pot fi manipulati in functii cu daruri in procente.
Poate nu credeti, dar asa ne judeca politicienii, economistii, SRI-ul, armata. Romanul ca unitate este indivizibil, eliminabil, exploatabil, pasibil la prostire si fentare.
Legea spune: unde este un roman, acesta este sef, sau indiferent de numarul de romani, vor fi un procent de sefi direct proportional cu impozabilitatea acestora, sau cu avaritia prin salarii (ca in cazul parlamentarilor).
Avem pina si romani cu sot, sau fara sot. Cei cu sot au tendinte de regrupare, in timp ce cei fara sot se pot lipi de orice alt numar cu sau fara sot, producind permutari.
Multiplii romanului sunt: familia, prietenii, colegii, concetatenii, regionalii (moldovenii, ardelenii, muntenii), poporul, calatorii…
Submultiplii romanului sunt: copii, fetusii, ovulele + spermatozoizii (normal, nationali!).
Da, si asta este o posibila viziune. Undeva in umbra guvernelor, oameni cu capete patrate, supervizionari, ne judeca in acest mod. Ei considera ca este normal sa existe sacrificii umane la inundatii, cutremure, razboaie, foamete, saracie. Tocmai de aceea nici macar nu mai clipesc in fata tragediilor. Ei pling insa cind este in joc marea miza. A nu uita lacrimile lui Basescu pe umerii lui Stolojan, in joc fiind postul de presedinte.
