ACUM.TV

Referendumul din Letonia privind acordarea limbii ruse statutul de limbă de stat a picat testul, dar a trezit polemici legate de încercarea rușilor de a-și revizui pozițiile în statele europene. Doar 22,5% din participanții la plebiscit s-au pronunțat în favoarea redimensionării locului pe care îl ocupă limba rusă în societatea letonă, contra au votat 77,22%. Opozanții celebrează victoria asupra limbii ruse, dar mai degrabă vorbim despre cîștigarea unei lupte, și nicidecum a războiului lingvistic, lansat la începutul anilor ’90 împotriva rușilor. În Moldova lucrurile au o altă orânduire, și puțini se găndesc cu adevărat la conferirea acestui statut pentru limba rusă, nici măcar grupurile vorbitoare de rusă.

Letonia în fața rușilor integrați, dar redeșteptați

Realitatea etnico-politică nu a putut fi remodelată nici după 22 de ani de la declararea independenței Letoniei și nici peste 8 ani de la aderarea sa la Uniunea Europeană. Or, rușii trec printr-un proces de redeșteptare, pe care autoritățile letone nu sunt în stare să-l obstrucționeze, deși, au încercat începând cu anii 90. Mai mult decât ceea ce s-a făcut nu este posibil, deoarece se va autosesiza Bruxellul sau va exercita presiuni Rusia. Or, în prezent, rușii nevorbitori de letonă sunt excluși din viața politică, având statutul de “necetățeni” și interdicția de a vota și a participa la referendumuri. Dintr-o populație de 2,1 milioane, 319 mii de persoane se încadrează în categoria supusă unei discriminări oficializate admise de UE și condamnată permanent la Moscova.

La referendumul de sâmbătă, 18 februarie, 139,795 mii de cetățeni letonieni cu actele în regulă, cel mai degrabă de etnie rusă, au alcătuit 22,5% din susținătorii revenirii din pribegie a limbii ruse.  Dar acest procent este mai mic decât cel care a solicitat desfășurarea plebiscitului – 180 mii de persoane. Prin urmare referendumul a fost inițiat și cu sprijinul celor pentru care limba rusă este asociată cu ocupația sovietică,regimul stalinist, URSS etc.. După ce au ținut piept intervenției trupelor sovietice în ianuarie 1991, unii letoni au dorit să vină cu o nouă replică către populație rusă și asistenții lor de la Moscova, doar că într-un referendum perfect legal. Însă procesul a fost pornit, iar inerția lui nu poate fi stopată, deoarece rușii din Letonia nu sunt atrași de Rusia „putinistă”, deși primesc asistență ideologică anume din fosta metropolă sovietică. Aproape 40% din locuitorii acestei țări baltice și-au acumulat forțele timp de 8 ani de (post)integrare europeană. Aceștia se reorganizează și la timpul potrivit vor iniția un alt referendum, demonstrând că sunt în capacitatea de a colecta peste 150 mii de semnături necesare pentru a demara procedura respectivă.  Chiar dacă peste jumătate din rușii letoni sunt în postură de marginalizați, există grupuri puternice, integrate în societatea letonă, care vor să redobândească pentru limba rusă statutul de limbă de stat, garantat mai mult de două decenii în urmă în cadrul URSS.

În pofida avalanșelor de critici privind discriminarea rușilor, Riga a rămas fermă pe pozițiile sale și a insistat pe condiționalitate în acordarea cetățeniei, care prevede cunoașterea obligatorie a limbii letone. Dacă peste 130 mii de reprezentanți ai minorității ruse au reușit să susțină examenul lingvistic, atunci și alții vor reuși, cu excepția generațiilor vârstnice care din principiu, fie din incapacități de alt ordin, au evitat să o facă pe parcursul ultimilor 20 de ani. Acest început va avea continuare, deoarece rușii vor rămâne în Letonia, care nu le poate pricinui un mai mare disconfort decât a făcut-o până acum, având deasupra sa ochiul de veghe al Bruxellului. Vocea lor iese din umbră și pentru că autoritatea instituțiilor centrale s-a perimat din cauza crizei financiare internaționale, care a devalorizat valuta națională și a condus la comprimarea economiei letone. Anume situația critică reprezintă pista de pe care s-au lansat inițiatorii referendumului, care au încercat să-și ia revanșa în fața statului slăbit care le-a restricționat drepturile pe motiv lingvistic. Elanul filorus poate fi extensia naționalismului resuscitat din Rusia, unde declinarea minorităților și a imigranților din zonele post-sovietice, este una din practicile uzuale ale politicienilor din eșalonul de vârf. Dar niciuna din aceste condiții nu a contrabalansat mobilizarea în masă a majorității letone, care a respins într-un procent covârșitor inițiativa șoviniștilor ruși. Odată cu integrarea și mai profundă în UE, Letonia va fi nevoită să-și revizuiască legislația în domeniul lingvistic. Totodată, și rușii letoni pot face referință la Carta Europeană a limbilor regionale și minoritare, care parțial corespunde cu năzuințele lor lingvistice, dar care încă nu este ratificată de către Letonia, de rând cu un grup mare de alte state europene. În mod inevitabil, schimbarea elitelor și fenomenele demografice vor aduce o corecție, care poate avea consecințe violente, dacă vor fi neglijate compromisurile civice și ideea raționalizării relațiilor inter-etnice în stat.

Moldova, un referendum lingvistic deocamdată imposibil

Minoritatea rusă , la fel ca și grupul mai larg de vorbitori de limbă rusă, este într-o situație relativ avantajoasă în raport cu populația majoritară. Atitudinea față de limba rusă nu se va schimba cât timp aceasta va fi considerată un liant “de comunicare interetnică” și cât timp spațiul mediatic va fi împăienjenit de rusă. Or, odată ce nimic nu predispune această minoritate spre nemulțumire, status-quo-ul său lingvistic se va menține. Nimic nu ar fi oprit 282.406 mii de ucraineni rusofili, 201.218 mii de ruși, 147.500 mii de găgăuzi, împreună cu 65,662 de bulgari, să-și unifice eforturile pentru a lansa un referendum lingvistic. Dar nici șoviniștii ruși din politica moldovenească și nici reabilitarea limbii române nu-i motivează deocamdată pe vorbitorii rusolingvi să recurgă la acest instrument. Comoditatea practicării acesteia și uzanța ei încă largă fac ca această minoritate să se abțină de la asemenea măsuri, deși ar avea nevoie de doar 200.000 mii de semnături.

Pe lângă comodități, amânarea acestui subiect are și alte explicații. Avansarea statutului limbii ruse nu este pe ordinea de zi, deoarece populația înfruntă probleme existențiale mult mai serioase. Protestele stradale organizate de opozanții actualei guvernări adună vorbitori de rusă, dar niciunul nu a invocat motivul lingvistic, acuzând doar dificultăți socio-economice. Totodată, vorbitorii de rusă nu au parte de o formațiune, lider politic sau organizație non-guvernamentală influentă care să propage o asemenea inițiativă și să convingă rusolingvii să o îmbrățișeze.

Imperativul unei revoluții lingvistice nu este actual, deoarece atât majoritatea cât și minoritatea populației privește cu scepticism viitorul Republicii Moldova, și mai degrabă se văd cu pașapoarte românești, bulgărești, plecate la munci sau cu traiul în Rusia, Turcia. Prin urmare, puțini se gândesc la posibilitatea aducerii în discuție a unui referendum pentru reconfirmarea limbii ruse într-un stat mai degrabă falimentar decât invers.

Doar o criză socială de proporție, fie impunerea unor reguli noi de utilizarea a limbii ruse, poate genera o mișcare de nemulțumire din partea minorităților. În prezent, acestea se deprind cu normalitatea folosirii limbii române la scară națională, cu excepția Găgăuziei și altor zone populate preponderent de vorbitori de rusă, unde se încearcă reevaluarea forțată a limbii ruse în detrimentul limbii de stat.

Acest articol a fost publicat duminică, 19 februarie 2012 la rubrica Republica Moldova.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.