Nu de mult a avut loc la marginea unui sat din Romania un meci de fotbal din categoria C. Eram martor din intimplare, la zbuciumul de pe teren. Totul se intimpla pe o pajiste din mijlocul satului. Citiva sateni urlau, mimind pe cit se pricepeau, atmosfera de pe marile stadioane. Citeva gaini si un purcel, se incurcau intre picioarele combatantilor, fiind copartase la goluri. Un curcan avea sa apere cu mare risc un gol, renuntind la citeva pene. Albitru sufla din cind in cind in fluier, apoi sorbea dintr-un medicament adus de la “colt”.
Toata lumea era fericita. Doar citiva batrini, vecini cu stadionul improvizat, se aratau nemultumiti de zarva din
fata portilor, nu de alta, dar vacile, bietele de ele, aveau sa nu mai dea lapte din cauza stresului. Si fara lapte, viata avea sa devina insuportabila.
Ma gindeam ca, in sfirsit voi urmari si eu un meci ce nu putea fi banuit a fi vindut. Aici nu existau interese meschine, politica nu avea nici o influenta, si putin probabil ca primarul sa aiba ceva comun cu spectacolul ce se desfasura. Sperante desarte insa.
Aveam sa aflu ca nu oricine joaca in echipa. Ca de fapt participam la un joc de bilci, ticluit in asa maniera, incit sa ii fenteze pe cei citiva spectatori, cu un spectacol ridicol. Ei bine miza era o suma ridicola. Atit de ridicola, incit daca o pierdeai, ar fi fost mare necaz. Pentru a minimaliza orice risc, echipele aflate in lupta, ajunsera la o intelegere, ca indiferent de cistigator, banii vor fi impartiti egal si cheltuiti la crisma satului.
Cam asa stau lucrurile in divizia C de fotbal. Oamenii joaca pentru a se distra, incercind sa elimine riscul, pastrind bunavoia, chiar daca fraierii din tribunele improvizate sunt convinsi ca vad un meci real. Poate ca este mai bine asa?
La acest nivel, sportul este oarecum sanatate. Dar, chiar si in acest stadiu infantil, mica coruptie isi face aparitia. Mica ciupeala din divizia C, se transforma in marea coruptie din divizia A. In acest caz fraierii nu mai sunt cei citiva paznici de gaini si oite de pe marginea drumului de tara, ci mii si mii de fani ce au investit fonduri si credulitate in echipele favorite. Aici, in A, politica este prezenta, ca un mucegai prins de bucata de brinza. La acest nivel incep luptele pentru averi, iar fotbalistii nu se mai multumesc sa imparta egal un venit la crisma satului. Apar: vedetismul, masinile, vilele, fetitele, calatoriile si cantonamentele mai mult sau mai putin serioase. Sefi de stat, ministrii si generali se implica in luptele colaterale ale unei lumi dominate de poarca.
Poate ca fotbalul este modul nostru de a duce razboaie, de a trage sfori si ucide ambitiile adversarilor. Sa fie oare poarca, noul tip de lupta infantila? Unii se joaca trimitind armate catre visuri crude, altii isi trimit fotbalistii in loc de tancuri in lupte oficiale, dominate de reguli universale si cu mize enorme.
