Dă-mi mâna şi vom pleca spre drumul nevăzut
al fiinţei şi nefiinţei mele.
Te voi lua şi-ţi voi face triunghiuri,
inimioare şi vise din columna tăcerii
ca apoi să-i dau drumul pe apa neştiinţei.
Lasă-mă să-ţi descfac nasturii sufeltului tău,
să-ţi cuprind apoi sfârcurile inimii
şi să mă înfrupt din tot, cu poftă.
Să mă opreşti numai atunci când
vei vedea că trupul meu e flăcări,
iar al tău apă, pentru a-mi stinge…
pofta.