ACUM.TV

Romania este tara sperantelor si cam atit.
Avind un minunat meleag, bogat cindva in paduri nesfirsite, aur, petrol si oameni linistiti, Romania de azi abia de mai reuseste sa isi traga sufletul. Acum nu mai vin turcii si tatarii sa prade cu armate paminturile sale. Acum armate de romani invadeaza Europa in speranta asigurarii imbucaturii de fiecare zi. Granitele deschise au dat o unica sansa. Alta solutie nici nu mai exista. Caci ce ne deosebea pe noi de Coreea de Nord? Ii imitam pe vajnicii comunisti asiatici pina si in fastul prezindential si arhitectural. Cei citiva dolari venit lunar, inca ne mai categorisesc la marginea civilizatiei umane. Zeci de ani conducatorii iubiti au fost aplaudati de turma, chiar si dupa revolutie. Multi il pling inca pe Ceausescu, pling inca cultura de masa, arta angajata. Ei, ce bine era pe vremea…
Tragedia este cu atit mai mare cu cit cei mai infocati comunisti au devenit capitalistii cei mai feroci. Au avut in miini friiele si nu le-au dat nimanui. Se incearca atit de tirziu prin legea lustratiei o oarecare revenire la normal. Dar cine sa mai ia in serios o lege venita dupa ce hambarele fostilor, au fost umplute de un preaplin sfidator.
A tine cu marea masa a populatiei este de obicei categorisit ca fiind un act politic de stinga. Eroare, atita vreme cit chiar sub denumirea de politica sociala, stingistii practica un capitalism salbatic.
Intreg profitul natiei se scurge doar in citeva buzunare partinice. Restul se lupta in noroiul datoriilor zilnice. Abia de isi permit majoritatea romanilor sa plateasca darile catastrofale. Abia de le mai ramine de un bot de mamaliga sau de bucurie. Taranul este primul sacrificat, muncitorul a disparut, specialistul face comert, artistul taximetrie. Doar guvernul si parlamentarii isi trec in revista posibilitatile existentiale. Isi maresc singuri salariile, isi acorda distractii si voiaje. Cine a mai intilnit nevoiasii vizitind fastuoasele palate parlamentare? Cine i-a mai intilnit pe chinuitii soartei prin hotelurile de lux? Abia daca mai apuca sa viseze la litoral sau la Poiana Brasov. Multimii i-a mai ramas doar potecile laturalnice ale unor paduri sau maluri de ape, inca necumparate de cine stie ce mare mahar.
De vrei sa ai un pic de liniste si desfatare, unde te poti retrage? Aproape nicaieri. Cultura a devenit apanajul unor organizatii exclusiviste, sportul se afla la cheremul unor finantatori, pescuitul inseamna adevarate investitii pentru posibilitatile reale, vinatoarea este tinuta in friu de poftele guvernantilor.
Singura distractie este umilinta in fata casieriilor alimentarelor de cartier, in timp ce se incearca a pune un traista citeva fleacuri utile unui trai mai mult decit mizerabil.
Dumnezeu, tradat de comunisti este folosit din plin de politicieni. Dumnezeu spune: iarta, intoarce si celalalt obraz, nu te ridica impotriva imparatului, iubeste armata si politia, fii umil, indura … Ce bine le pica politicienilor aceste vorbe divine, in timp ce isi voteaza cresterile salariale si isi maresc pensiile, in timp ce isi sorb multumiti cupele de sampanie, in timp ce dorm atit de inconfortabil in cele mai scumpe cladiri din Romania, uitind ca rolul lor suprem este binele si bunastarea natiei pe care o inseala cu fiecare respiratie.
Gheorghe Parascan

Acest articol a fost publicat luni, 1 mai 2006 la rubrica Social.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.