caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Poeme, Eseuri, Proza



 

Lumea şanţurilor

de (12-8-2012)

În lumea şanţurilor
feţele trebuie să fie ridate,
fiindcă aşa dă bine furtunilor din noi,
pierdute catarge,
sfâşiate de viscolele timpului
spre a fi aruncate
în braţele oceanului de lacrimi fără sfârşit,
ce–şi geme în noi disperarea,
scoicilor de sentimente
ce şi-au pierdut pentru vecie glasul
de a mai vui vremii
nesătulă de graţia suferinţei,
răstigniţilor de pe crucile vieţii.

Melci ai speranţei
cu cochiliile bolnave de iubire
sau sparte de dor,
se îndreaptă neobservaţi
printre grăunţele de nisip
ale plajelor mântuirii acestei lumi,
mai puţine decât stelele universului iubirii,
mai puţine decât galaxiile sărutului,
mai puţine decât clipele morţii.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.225.26.44