Situatiile extreme filtreaza caractere. Cresterea debitului Dunarii a provocat inundatii in toate tarile traversate sau marginite de fluviu. Romania, fiind mai aproape de varsarea in Marea Neagra, are situatia cea mai dificila. Cum au reactionat romanii de rand? Se poate discuta mult pe o astfel de tema, dar parca anumite exemple sunt mai graitoare decat altele.
Spantov
Fluviul a rupt un dig si s-a revarsat, amenintand satul. Bresa se largea vazand cu ochii. Ce au facut oamenii? Au luptat. Au incercat, contracronometru, sa ridice alt dig. Un mal de pamant, intarit de saci cu nisip ori pamant, aparat cu folii de plastic, menit a opri o mare in miscare. Am vazut la emisiunile de stiri cum oamenii locului, impreuna cu militari si jandarmi, au facut tot ce a depins de ei, fara odihna, ca sa-si apere casele si bunurile.
Oltina
In urma ruperii unui dig, apele furioase au navalit spre Lacul Oltina, l-au umplut si au inaintat spre sat. Si aici, s-a facut tot ce era omeneste posibil. Si aici, invingandu-si lacrimile si frica, oamenii s-au pus impotriva apelor si a gravitatiei. Doua diguri, inaltate in graba, cu speranta ca vor rezista.
Si la Spantov, si la Oltina, revarsarea de ape a fost de neoprit. Digurile improvizate au fost pur si simplu acoperite de apa. Disperati, oamenii nu abandoneaza. Construiesc alt dig, care poate ii va salva. Batalia dintre colos si furnicile hotarate sa nu cedeze va continua, pana cand, in mod natural, debitul se va reduce si fluviul va reintra in matca. Aceste infrangeri sunt poate mai frumoase si mai emotionante decat orice victorie. Ele dovedesc capacitatea omului de a se mobiliza, de a-si apara casa si pamantul, de a infrunta cu curaj un inamic coplesitor.
Tabara sinistratilor de la Rast
Indivizi veniti de prin satele din zona s-au strecurat in tabara si au primit ajutoare, dandu-se drept sinistrati. Cum este posibil? Cata lacomie, cata nesimtire, cat tupeu!
Ne-am invatat sa nu-i condamnam prea rau pe saracii care fura de la bogati si sa consideram ca saracul care fura de la bogatul care l-a saracit e intr-un fel de legitima aparare. Dar poate fi scuzat saracul care fura de la alt sarac? De la un sarac ramas fara casa, fara bruma de agoniseala de o viata, de la un sarac ramas gol in fata zilei de maine?
Cel care a furat (a pretinde si a lua ce nu-ti apartine este tot furt) portia de mancare a unei familii de sinistrati nu a facut un gest spontan. Nu a vazut o bancnota in praful ulitei, la a carei ispita sa cedeze pe loc. Nu i s-a oferit brusc un cadou nemeritat, pe care sa-l accepte dintr-un implus de moment. Dimpotriva, a comis un act premeditat. Si-a parasit domiciliul si localitatea, s-a deplasat intr-un fel sau altul in tabara sinistratilor, a asteptat (sau a venit la momentul stiut), a pretins ca face parte dintre acestia cand s-au distribuit ajutoare, a luat pachetul si s-a intors acasa cu mancarea sau bunurile obtinute. Si poate nu a facut asta o singura data.
Peste tot, in lupta cu inundatiile
Tineri sau mai putin tineri, militari si jandarmi muncesc intr-una ca sa salveze vieti si bunuri, sa inalte diguri, sa ajute oameni napastuiti. Desi adusi de datoria fata de statul roman, acesti oameni isi fac mult mai mult decat datoria. Alaturi de victimele inundatiilor, umar la umar cu cei hotarati sa-si apere putinul, ori in rasul betivilor mai preocupati de apa din vin decat de apa din batatura, oamenii in uniforma isi risca viata sau sanatatea ca sa-si ajute semenii loviti de soarta.
Atatea feluri de romani, o singura tara…