Cu ceata pe frunte te chem leganata
de arbori lunatici porniti spre mai sus
mi-e dragostea noapte si vina ciudata
de ape-nsemnate cu-o stea la apus

asemeni orbitei ce nu-si mai deschide
adancul un fata privirilor esti
asemenea noptii cu lacrimi morbide
si stele-ngropate-n morminte ceresti

patata-i de umbra,de umbra si vina
aceasta chemare acum cand te pierzi
de partea zidirii in sfanta lumina
si-mi plange tacerea cu pleoapele verzi…

Sanja-Adriana

|