În urmă cu câteva zile, guvernul canadian a decis să semneze Protocolul de la Ottawa vizând combaterea antisemitismului. Este un moment cu atât mai important cu cât, în general, organizaţii ale societăţii civile, asociaţii evreieşti sau personalităţi din diferite ţări au fost cele care luau poziţie împotriva manifestărilor antisemite . Măsurile luate la nivel de justiţie, acolo unde există o legislaţie şi se şi aplică se referă la cazuri individuale, la declaraţiile unor persoane care încalcă această legislaţia, ca de pildă negarea Holocaustului sau incitare la ură. ( România este una dintre ţările care au o astfel de legislaţie, nu numai legată de antisemitim ci şi de xenofobie, ură de rasă, folosirea simbolurilor naziste, dar care nu a fost aplicată decât în cazul… unui grup de maghiari care au ridicat în Transilvania un monument al lui Wass Albert, scriitor condamnat pentru crime de război). Pasul făcut de Canada înseamnă că lupta împotriva antisemitismului a devenit o politică de stat.
Protocolul de la Ottawa a fost redactat anul trecut, în mijlocul unei cam- panii de delegitimare a statului Israel ca stat al evreilor, prin încercarea Autorităţii Palestiniene de a obţine independenţa printr-un vot al ONU, fără negocieri cu Israelul, aşa cum prevedeau Acordurile de la Oslo şi proiectele cvartetului pentru Orientul Mijlociu (SUA, Rusia, UE şi ONU). De asemenea, documentul a fost elaborat în ajunul reuniunii Durban III, de condamnare a rasismului dar care a devenit de ani de zile o platformă de promovare a antiisraelismului. Protocolul s-a bazat pe un raport publicat vara trecută de Coaliţia parlamentară canadiană de combatere a antisemitismului, compusă în majoritate de parlamentari care au dorit să evalueze situaţia alarmantă ,după părerea lor, a manifestărilor antisemite din Canada, mai ales în rândul tinerilor, în campusurile universitare. Raportul a publicat o listă lungă de incidente antisemite în universităţi şi a cerut acestora să se afle în primele rânduri ale semnatarilor documentului. Protocolul, afirma premierul candian, Stephen Harper, este o declaraţie împotriva urii. Acesta cuprinde un plan de acţiune de sprijinire a unor iniţiative vizând combaterea antisemitismului şi prevede un cadru în care pot să se înscrie statele care acceptă protocolul. Este pentru prima dată când un stat recunoaşte pericolul pe care-l reprezintă antisemitismul, nu în mod teoretic ci ca o ameninţare împotriva evreilor, Israelului şi ţărilor democratice de pretutindeni. Protocolul scoate în evidenţă pentru prima dată legătura dintre antisemitism şi negarea dreptului evreilor de a avea un stat al lor pe teritoriul în care au trăit strămoşii lor, Israelul, a remarcat premierul Canadian..
Când a prezrentat protocolul, ministrul canadian de externe, John Baird, a exprimat sprijinul guvernului canadian pentru Israel, afirmând că , în cazul unui vot la ONU în favoarea unui stat palestinian, Canada “nu va sta în spatele Israelului ci alături de el”. În acelaşi timp, conform angajamentului său, Canada a boicotat reuniunea Durban III, care s-a îndepărtat de scopul iniţial de a promova drepturile omului şi , ca la celelalte reuniuni – Durban I şi Durban II – a pus în centrul lucrărilor antisemitismul şi antiisraelismul.
“Cei care urăsc şi vor să distrugă poporul evreu, a menţionat premierul canadian la semnarea Protoclului, înseamnă că ne urăsc şi pe noi şi vor să ne distrugă” Antisemitismul, a afirmat, la rândul său profesorul Irwin Cotler, fost ministru de justiţie şi fostul preşedinte al Congresului Evreiesc Canadian, la ceremonia de semnare, nu este numai forma cea mai veche a urii din istorie dar este şi singurul având caracter global Cei care au conştiinţă trebuie să ia în considerare Protocolul şi să nu uite niciodată lecţia Holocaustului împotriva căruia lumea nu a protestat, a declarat el.
Prin semnarea acestui protocol, Canada a adoptat combaterea antisemitismului ca o politică de stat şi va folosi toate mijloacele legale pentru a realiza acest obiectiv. Este o luare de poziţie excepţională şi cu şanse de succes, atât pe plan intern cât şi ca exemplu pentru alte state.
Au mai fost încercări de a crea un front comun împotriva antisemitismului. Iniţiate cu mare tam tam , ele au căzut până la urmă în desuetudine, şi mă refer aici la iniţiativa Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE care include şi Statele Unite şi Canada) ), de a lansa, la iniţiativa SUA, un proiect amplu de combatere a acestuia. Din păcate, interese de altă natură, divergente, prezente în această organizaţie au reuşit să deturneze scopul précis al iniţiativei. Dacă la conferinţa de la Cordoba a OSCE din 2005 , atenţia a fost acordată antisemitismului şi eficientizării acţiunilor de combatere a acestui fenomen, la următoarea manifestare, de la Bucureşti, tematica a fost diluată, introducându-se pe ordinea de zi şi alte aspecte, antisemitismul fiind pus pe acelaşi plan cu antiislamismul şi cu manifestările împotriva romilor. De-atunci, iniţiativa a cam ajuns pe linie moartă.
Pasul făcut de Canada, de a adopta la nivel guvernamental un astfel de protocol, are o valoare excepţională. Urmează să vedem care şi câte state o vor urma şi dacă, în viitorul apropiat, prin semnarea Protocolului de către alte ţări, se va realiza, pe plan internaţional un front comun de luptă împotriva acestei forme de ură.
Eu cred ca toate tarile trebue sa inteleaga ca antisemitismul se v-a intoarce si contra crestinilor si a altor popoare care nu vor accepta credinta musulmana, care v-a cuprinde pe toata lumea si vor fii omorati ca si Evreii in holocaust,insa v-a fii prea tarziu .
Domnule meir2235,
Fiindca nu sunt sigur ca am inteles correct ecoul dumneavoastra, permiteti-mi sa va intreb daca propuneti islamofobia drept solutie impotriva antisemitismului. Daca da, ne puteti explica de ce credeti ca este o solutie viabila?
Ref titlu: de aceea suntem multi mandri de tara aceasta si a noastra, noua pentru si mai multi dintre cei 2 milioane disparuti din Romania.
„.. legatura dintre antisemitism si negarea dreptului evreilor de a avea un stat al lor ..”
Se include aici si critica politicii xenofobe, etno-centrice, a deportarilor non-evreilor din Israel pe motiv ca sunt “A threat to the state’s Jewish character” ?
E vorba nu doar de adulti ci si de sute de copii (intre 400 si 1200)ce vor fi deportati pe motiv ca :
Allowing these children to stay in Israel “is liable to damage the state’s Jewish identity, constitute a demographic threat” –a spus Ministrul de Interne Eli Yishai.
Sa speram totusi ca nu vor fi deportati in Transnistria.
http://www.jpost.com/NationalNews/Article.aspx?id=257962
Domnule Ovidiu,
In Israel nu este vorba de „deportarilor non-evreilor” (cunosc un numar suficient de mare de non-evrei rezidenti permanenti ai statului Israelian si posesori de permis de munca) ci de expulzareaa/repatrierea lor atunci cand dreptul de rezidenta si/sau permisul de munca le expira (cazul muncitorilor romani intre 2000-2006).
Aluzia la Transnistria este fie stupida, fie rau intentionata sau poate…ambele.
Persoanele ce au „beneficiat” de un „sejur” prin bunavointa lui Antonescu erau cetateni romani, deci nu putea fi vorba de expirarea dreptului de rezidenta sau a permisului de munca. Ei nu erau „repatriati” (fiindca tara lucuiau deja in Romania) ci deportati pentru singurul pacat de a fi fie rromi fie evrei.
Revenind la expulzare/repatriere, acest lucru este practicat de mai toate statele lumii civilizate.
De exemplu sederea in US dupa expirarea vizei este considerat delict penal ce atrage inchisoare, interdictia de a mai intra in US si repatrierea. Si se aplica in mod egal tuturor cetatenilor straini ce nu au actele in regula. Exceptie nu face nici Romania. Cetatenii straini ce fie trec granita fraudulos, fie isi extind sederea dupa expirarea vizei beneficiaza de un tratament similar.
Acum intelegi diferenta dintre termenii expulzare/repatriere si deportare?
Nu mai ametiti subiectul, D-le Burghelea, nu schimbati realitate prin jocuri de cuvinte.
Copiii respectivi sunt nascuti in Israel chiar daca parintii au emigrat economic ( la fel ca evreii din Moldova, majoritatea au venit in Romania la sfaristul secolului 19 din Polonia si Ucraina, migranti economic).
„For 20 years Israeli governments have turned a blind eye to these children. They are now part of the fabric of this country. They go to school here. They celebrate the same holidays as us. If there is something we [Jews] have learned from our history is that you must not, you cannot deport children.”
http://news.bbc.co.uk/2/hi/8524723.stm
Domnule „Ovidiu”,
Faptul ca va incepeti ecoul cu un limbaj de bodega („Nu mai ametiti subiectul”) dupa care il terminati cu un copy paste in engleza, ma obliga sa va raspund in engleza. Imi taiati orice pofta de a scrie in limba romana: no offense intended.
Let us first dismantle this:
“For 20 years Israeli governments have turned a blind eye to these children. They are now part of the fabric of this country. They go to school here. They celebrate the same holidays as us. If there is something we [Jews] have learned from our history is that you must not, you cannot deport children.”
What we have not been told in the statement above is whether the parents were legal residents (by the way, do you grasp the her „legal”?), in the possession of a valid work permit and clean on the tax side. Can you develop on that? You made me curious.
Next….
„They go to school here. They celebrate the same holidays as us.”
Sure, undoubtedly touching, would certainly get any grandma weeping. But going to school and celebrating holidays in a foreign country…does require a legal status (child care and parties do require money, that is tax money and consequently a legal status).
You have failed proving anything about that but just thrown the blame („mioritic” style?). I was a foreign resident in Israel too and no one has ever deported me. For they had no legal basis: my papers were OK.
„If there is something we [Jews] have learned from our history is that you must not, you cannot deport children.”
You keep pushing the „deportation” story. Fine, get a dictionary and sort out the difference between „deportation” and „expulsion”. Well, as weird as it my sound, you did not get that in Romanian…I have little hope you will in English. But this is fine as well, no one can ever jump higher than the level of his own ears.
Done.
By the way, do you have a real name like mine? (see above)
You keep pushing the “deportation” story.
Eu ? Poate BBC (dar poate nici cei de la BBC nu stiu engleza asa bine ca dvs ?), chiar si presa din Israel si autoritatile statului
http://www.haaretz.com/blogs/a-special-place-in-hell/welcome-to-israel-we-even-deport-children-1.347438
Anway. Eu o intrebam pe D-ma Eva Galambos pana unde se intinde idea/principiul asta cu etno statul evreiesc ?
E si dansa de acord cu logica Ministrului de Interne al Israelului ca aceasta masura se justifica pentru ca e vorba aici de a pastra „caracterulul evreiesc” al statului, iar acesti copii sunt o „amenintare” la adresa „identitatii evreisti” a Israelului ?
Asta e era si logica lui Antonescu in sedinta de guvern cand a argumentat deportarea in Transnistria.
haaretz.com/print-edition/news/yishai-deporting-foreign-children-preserves-israel-s-jewish-identity-1.6163
D-na Eva Galambos ” nu au nimc de a face cu caracterul evreiesc al Israelului”
Intrati in contradictie cu declaratiile de mai sus (si le puteti gasi in toata presa internationala) ale Ministrului de Interne E.Ysihai, dar si a Primului-Ministru B.Netanyahu : „We all feel and understand the hearts of children. But on the other hand, there are Zionist considerations and ensuring the Jewish character of the state of Israel. The problem is that these two components clash” — Netanyahu said during a meeting Sunday of the Cabinet, 2 August 2010.
D-le P.Clej
Antonescu a fost clar in argumentele lui. De exemplu, in sedinta Consiliului de Aprovizionare din 6 octombrie 1941 :
„In ceea ce priveste pe evrei, am luat masura ca sa-i scot definitiv si total din aceste regiuni. Masura este in curs. Mai am in Basarabia aproximativ 40.000 de evrei, care in cateva zile vor fi trecuti peste Nistru. Chestiunea evreiasca este o chestiune care se rezolva pentru Basarabia in cateva saptamani si se va rezolva si pentru Bucovina. Deci, domnule guvernator al Bucovinei, trebuie sa fii pregatit pentru aceasta masura. Tendinta mea este sa fac o politica de purificare a rasei romanesti si nu voi da inapoi in fata nici unei piedici ca sa realizez acest deziderat istoric al neamului nostru”.
Sau, la 11 octombrie 1941, la conferinta cu prefectii din tara, Ion Antonescu spunea:
„Voi face din neamul romanesc un grup omogen. Tot ce este strain, incet-incet, trebuie sa plece. Am inceput realizarea acestui deziderat cu inlaturarea evreilor […] Am inceput cu Basarabia. Basarabia nu va mai avea picior de evreu. De asemenea, Bucovina va fi si ea purificata cu 80% din evreimea aflata acolo”.
—
De asta mai intreb odata, poate totusi imi raspunde cineva.
Cat de departe se poate merge in caz de conflict (‘clash’ cum ii spune Netanyahu) intre dreptul evreilor de a avea un stat „al lor” evreiesc (si, bineintales, romanii al lor romanesc, Romania romanilor’, sau Ungaria maghiarilor, etc.) si alte valori ?
Unde inceteaza acest principiu justificator si, in caz de conflict de valori/interese, se poate cere a se actiona in detrimentul lui ?
Cred ca sunt doua probleme complet diferite si numai o interpretare rauvoitoare poate da acest sens lucrurilor. In cazul deportarilor este vorba de masuri de politica interna legate de emigrarea ilegala si nu au nimc de a face cu caracterul evreiesc al Israelului sau cu Protocolul de la Ottawa. De fapt, ar trebui sa-i intrebati pe autorii Protocolului la ce s-au gandit
„Ovidiu” sau cum s-o fi numind în realitate ori e prost, ori o face pe prostul. Antonescu a deportat (nu expulzat, în limba engleză to deport înseamnă a expulza) ÎN MASĂ evreii din Basarabia, Bucovina, Herța, Dorohoi și Transnistria (trăitori de mai multe generații acolo), în vagoane de vite sau în marșuri forțate sub paza jandarmilor, în vederea EXTERMINĂRII. Și nu știe acest Ovidiu că culmea ghinionului este s-o faci pe prostul și să rămâi așa.
@Ovidiu
Va raspund eu la intrebare.
Faceti o paralela intre argumentul („logica”) ministrului de interne Yishai in favoarea expulzarii unor copii din Israel si cel al lui Antonescu pentru justificarea eliminarii evreilor din Romania. Gasiti ca argumentul este identic, si anume este al puritatii etnice a statelor respective. Puneti apoi intrebarea daca acest obiectiv este compatibil cu „alte valori”.
Raspunsul meu la intrebarea dv. este acesta: o politica de purificarea etnica NU este compatibila cu drepturile individuale inalienabile pe care le are orice om.
Eu contest insa afirmatia dv ca Israelul practica, sau a decis sa practice in viitor, o politica de purificare etnica, „politic[a] … deportarilor non-evreilor din Israel…”, cum ziceti.
O asemenea politica nu exista, iar a asimila expulzarea unei parti din imigrantii ilegali, impreuna cu copii lor, cu deportarile antonesciene, este dovada de rea credinta care se bazeaza pe jonglarea cu cuvantul „deportare”. Poate ca reaua credinta nu este a dv., ci a celor de la care ati imprumutat argumentul in mod necritic.
Deportarile antonesciene constau, conform declaratiilor pe care le-ati citat, si dupa cum au subliniat si alti comentatori, in concentrarea tuturor evreilor din Romania pe un teritoriu la periferia tarii, urmata de nimicire. Antonescu n-a pronuntat cuvantul, dar Romania se invecina cu ceea ce urmau sa fie Teritoriile din Est ale Reichului German, iar Antonescu stia ca nazistii nu acorda azil evreilor. [Antonescu a inceput cu evreii din teritoriile proaspat recuperate, dar si-a abandonat Marele Plan de purificare antievreiasca cand a vazut ca Blitzkrieg-ul se fasaie.]
Din contra, expulzarile de care vorbiti
– nu au avut loc, iar despre ele se vorbeste de trei ani deja: citatul din Yishai este din 2009
– se refera doar la circa o treime dintr-un total de 1’200 de copii cu parintii lor
– si anume la cei care nu indeplinesc niste criterii care nu au nimic de-a face cu etnia (TOTI cei 1’200 si parintii lor sunt ne-evrei) si privesc numai pe cei care sunt sub 5 ani si deci nu s-au atasat inca tarii
Sa examinam mai indeaproape argumentele antonesciene si pe cele ale guvernului israelian.
1. argumentul antonescian este foarte clar, este unul singur si este pur etnic; este de observat ca ‘persecutarea’ de catre evrei a armatei romane in retragere din iunie 1940 nu este invocata, deci Antonescu nici nu prezinta treaba ca o pedeapsa (colectiva!) binemeritata, ci ca genocid pur si simplu. Din citate rezulta ca va incepe „purificarea rasei romaneasti” cu evreii, dar nu se va limita la ei.
2. argumentele israeliene sunt TREI; este adevarat ca unul dintre ele este etnic
Cele trei argumente israeliene – nu pentru purificarea etnica a Israelului, ci pentru expulzarea punctuala a unei parti din imigranti ilegali si a familiilor lor – din care citati numai una, au fost formulate de Netanyahu la sfarsitul unei sedinte a guvernului din august 2010. Netanyhu a citit comunicatul oficial al guvernului. Guvernul fiind de coalitie, comunicatul a enumerat argumentele *tuturor* componentelor coalitiei. Un membru al coalitiei este partidul nationalist-religios-social Shas (Yishai reprezinta acest partid). Stupidul argumentul etnic pe care l-ati atribuit lui Netanyahu este de fapt al acestui partid. O parte din membrii guvernului, precum si Sara Netanyahu, sotia Primului Ministru, au protestat vehement.
Partidul Shaas este parte din aproape orice coalitie, dreapta sau stanga, din cauza nefericitului sistem electoral israelian, care, vrand sa fie maximum de democratic, este strict proportional. Prin contrast, de exemplu Franta are un sistem majoritar, care garanteaza ca partidul care are doar o majoritate relativa la urne (de ex. 40%), are automat o majoritate absoluta in parlament si nu are nevoie de coalitii.
Celelalte doua argumente erau:
a). ca fara expulzari, chiar de amploare relativ redusa, imigratia ilegala va fi incurajata;
b). ca imigrantii absorb o parte din serviciile sociale disproportionat de mare fata de contributia lor potentiala
Acestea doua, desi suna convingator pentru multi, NU sunt mai presus de orice critica, dar cel putin nu sunt etnice.
Deci iata ca episodul – inca neincheiat! – cu cei 400 de copii care ar urma sa fie repatriati impreuna cu parintii lor NU este o dovada ca Israelul practica o politica de purificare etnica. Daca nu aveti alta dovada, atunci ramane ca afirmatia dv. este falsa.
Cateva cifre, pentru a stabili proportiile. Israelul este un stat multi-etnic, cu peste 2 milioane de ne-evrei (peste 25%). Imigrantii ne-evrei sunt circa 400’000, jumatate din ei ilegali sau cu permise expirate.
Mai notez, fara sa dezvolt, ca programele sociale sunt peste tot o piedica pentru libertatea de a angaja oameni de peste hotare, ceea ce genereaza un conflict intre diferitele drepturi. Asta este un indiciu ca nu toate drepturil in cauza sunt legitime.
Acum despre argumentul etnic „ensuring the Jewish character of the state of Israel”. El poate fi inteles/justificat fie pur etnic/rasist („nu vrem straini”, à la Eminescu), fie politic. Plauzibil, dar nu mai mult decat atat, mi se pare urmatorul argument politic: Israelul fiind un stat in care majoritatea hotaraste, un stat care are o mare minoritate araba si care este inconjurat de tari arabe care nu-i accepta existenta, trebuie neaparat evitata situatia in care evreii sa ajunga sa fie in minoritate numerica. Premiza acestui argument este ca garantata este numai loialitatea pe baze etnice. Acuma: nu toti israelienii evrei sunt cu adevarat loiali Israelului, iar in ceea ce-i priveste pe cei 400 de copii cadidati la expulzare, este probabil ca o mare majoritate vor fi, la o adica, loiali Israelului.
Dar problema este reala: ce trebuie sa faca un stat legitim (=democratic) in granitele caruia traieste o numeroasa minoritate care este ostila, si care este inconjurat de state nedemocratice ostile? Population exchange? Arabii israelieni (cam 1.5 milioane) n-ar accepta-o nici in ruptul capului (!!), deci voluntara nu va fi … Cu forta? Cu bani, multi bani? Formularea „recognizing Israel as a Jewish state” este nefericita, dar rezulta dintr-o problema reala, si foarte dificila.
Concluzie: cine nu cunoaste cat de cat situatia in Israel si regiune, ar face sa se abtina de la critica. Sunt multe de criticat, dar cine nu stie despre ce vorbeste, se face foarte usor de ras.
Mai pe scurt decat o face AlexL: a compara o politica discutabila si discutata a statului Israel in chestiunea IMIGRATI EI cu politica de genocid impotreiva evreilor a regimului Antonescu este o dovada fie de igmoranta crasa, fie de rea credinta malefica, alta varianta nu e.
@AlexL
Eu contest insa afirmatia dv ca Israelul practica, sau a decis sa practice in viitor, o politica de purificare etnica, “politic[a] … deportarilor non-evreilor din Israel…”
D-le AlexL, nici macar autoritatile Israel-ului nu mai contesta acum asta :
Israel has used a covert procedure to cancel the residency status of 140,000 West Bank Palestinians between 1967 and 1994, the legal advisor for the Judea and Samaria Justice Ministry’s office admits
http://www.haaretz.com/print-edition/news/israel-admits-it-covertly-canceled-residency-status-of-140-000-palestinians-1.360935
—Dar problema este reala: ce trebuie sa faca un stat legitim (=democratic) in granitele caruia traieste o numeroasa minoritate care este ostila…
E o situatie in care toate solutiile sunt proaste, cum ar spune Caragiale „din aceasta dilema nu putem iesi”.
Exista solutii de „oportunitate istorica”, oportunitati ce apar momente de criza. Exemple ar fi al doilea razboi mondial cand Antonescu a profitat de ocazie ca sa incerce sa rezolve problema prin deportari in masa de evrei si tigani in afara Romaniei.
Sau cum a fost razboiul arbo-evreiesc din 1948 la sfarsitul caruia la circa 600 000 de refugiati arabi li s-a interzis reintoarcea la casele lor de pe pamanturile lor natale. Au ramas in fara, in tabere de refugiati in sudul Liban-ului, Iordania, Egipt.
Va veni timpul cand Israel-ul va avea de platit despagubiri pentru asta.
Si sunt solutii in vremuri de pace. Cum ar fi emigrarea in masa in Israel a evreilor din Romania in Israel (si a germanilor in Germania). Sau separatism etnic-teritorial, cum a fost cazul Kosovo, sau un viitor stat Palestinian in West-Bank&Gaza, sau ‘Tinut Secuiesc’ in Romania.
Ignorantul (sau antisemitul fanatic) Ovidiu pare sa nu stie ca Israelul are un fond de compensatii pentru refugiatii palestinieni, dar palestinienii (intaratati de lumea araba) nu doresc sa obtina aceste compensatii care ar reprezenta recunoasterea implicita a statului Israel (a carui distrugere o doresc in majoritate).
Ceea ce nu spune ignorantul (sau antisemitul fanatic) „ovidiu” (care a postat in diverse perioade sub variate aliasuri) este ca cei peste 850000 de evrei siliti sa emigreze dupa 1948 din tarile musulmane n-au primit un cent despagubire pentru proprietatile jefuite de aceste state. Si n-au trait in tabere de refugiati din mila (interesata) a altor state, ci s-au integrat in tarile unde au emigrat, de multe ori doar cu o valiza in mana, Israel, SUA, Canada, Franta, Marea Britanie.
Comparatia cu Holocaustul antonescian este abominabila.
–palestinienii (intaratati de lumea araba) nu doresc sa obtina aceste compensatii
Doresc cum sa nu, D-le Clej. Care nu mai au case in satele lor, pentru ca intre timp au fost ocupate de evrei, vor folosi despagubirile sa isi cumpere altele in zonele din jur, etc.
Sunt si acum in Liban ~380 000 de refugiati de palestinieni de la razboiul din 1948.
Nu intaleg idea dumneavoastra, cred ca presupuneti (gresit) ca vor dori vreodata sa accepte bani ca sa nu se mai intoarca. Ar fi ca si cum evreii din Transnistria ar fi acceptat sa ramana acolo daca Antonescu le-ar fi despagubit deportarea. Nu de asa ceva e vorba.
@Ovidiu
Deci vad ca ati abandonat afirmatia ca povestea cu cei 400 de copii ar fi dovada ca Israelul duce o politica de epurare etnica. Acuma sunteti la a doua incercare; o s-o comentez, dar incep sa banui ca de fapt cautati dovezi pentru o idee care este preconceputa. Vreau sa spun ca convingerile rationale se formeaza pe baza de fapte, dar la dv. pare invers: porniti cu niste convingeri de-a gata si apoi, daca va sunt contestate, cautati, cu disperare, fapte…
Deci povestea cu cei 140’000 de palestinieni din West Bank intre 1967 si 1994. Chiar daca ar fi vorba de o „epurare etnica”,
– nu este o politica practicata in prezent, pentru ca s-a terminat acum 18 ani, si
– nici nu privea minoritati etnice din Israel, pentru ca West Bank nu face parte din Israel.
Deci nici acest argument nu justifica afirmatia dv. ca Israelul practica, sau a decis sa practice in viitor, o politica de purificare etnica, prin deportarea non-evreilor din Israel. Repet ce am mai scris: in Israel sunt multe de criticat, dar cine nu stie despre ce vorbeste, se face foarte usor de ras. Daca doriti sa discutati povestea cu ID-urile celor 140’000 de palestinieni, am putea eventual s-o facem, dar este in afara subiectului *prezent*.
Mai aveti si alt argument ca Israelul practica, sau a decis sa practice in viitor, o politica de purificare etnica, prin deportarea non-evreilor din Israel? Aceasta va fi ultima pe care mai sunt dispus s-o examinez.
Oricum ar fi, dat fiind ca faceti comparatia cu Antonescu, va rog sa-mi mai spuneti ce credeti dv. personal despre politica de „purificare a rasei romanesti … deziderat istoric al neamului nostru”, pornita de Antonescu? Scrieti ca „Antonescu a … incercat sa rezolve problema prin deportari in masa de evrei si tigani”. Ce problema a vrut sa rezolve? Si dv. vedeti in existenta alogenilor in Romania de atunci o problema care se cerea rezolvata?
„Ovidiu” este un troll antisemit care in trecut a semnat “Relu Toader” alias “Mircea Toader” alias “lex siderius” alias “Popa Zelu” alias “Radu Gligor, ziarist Alba Iulia”.. Nu da dovada de prea multa imaginatie – isi incepe intotdeauna comentariile cu un citat, dupa care trece la diversiuni.
In cazul de fata compara o politica de IMIGRATIE a statului Israel (repet, care poate fi discutabila si discutata) cu HOLOCAUSTUL evreilor din Romania.
Perfidia acestui individ nu cunoaste limite. Observati de asemenea cum muta discutia cand I se epuizeaza argumentele si incepe cu diversiunile (trece sub tacere purificarea etnica masiva facuta de statele musulmane impotriva evreilor in 1948 si se face ca ploua ca palestinienii – nedoriti de nimeni – au fost incitati sa nu renunte la statutul de refugiat nici dupa 60 de ani. Evrei au fost goniti si ei de arabi – Ierusalimul vechi a fost Judenrein intre 1948 si 1967.
Carti despre conflictul israelo-palestinian, in 2008 am facut recenzia cartii lui Benny Morris, care i-a infuriat pe nationalistii israelieni pentru ca ridica problema epurarilor etnice de atunci, dupa cum am recenzat cartea lui Shlomo Sand, „Inventarea poporului evreu”, alta carte furibund criticata de nationalistii israelieni. In lumea araba nu prea apar astfel de carti echivalente. Dar in lumea araba nu exista o democratie ca Israelul.
Exact ce spuneam – pentru extremistii de dreapta ca acest „ovidiu” adevarul e minciuna si minciuna e adevar, iar cinismul principiu calauzitor, daca pot folosi un astfel de paradox.
Abia astazi am avut ocazia sa aflu cum e cu pasaportul cetatenilor israelieni care lipsesc din tara (Israel) o vreme mai indelungata.
Cine nu-si prelungeste pasaportul israelian dupa zece ani, si-l pierde, fara drept de reinnoire. Esta asa atat in teorie, cat si in practica. Unui cetatean israelian stabilit in Ungaria, prieten al unor vecini de-ai mei, si ei cetateni israelieni, i se refuza un nou pasaport deoarece nu si l-a innoit la timp pe cel vechi. Persoana este etnic evreu.