Aconitina sau micul dejun inainte de obstescul sfirsit, este substanta mortala pregatita cu ani in urma de catre regimul Ceausescu pentru eliminarea fizica a scriitorului dizident Paul Goma.
Securitatea, parsiva si criminala, ca de altfel mai toate serviciile secrete din lume, a regizat ‘salvarea’ scriitorului, trimitind un securist sa omoare in inima Parisului, pentru ca apoi acesta sa se predea serviciilor ‘mitterand’ de securitate.
Cum sovietica nu doarme, vorba unui intelept, dupa ’90 aconitina i se administreaza constant lui Paul Goma de catre uneltele securitatii criminale. Presarati prin ambasadele si consulatele din Lisabona, Paris, Tel Aviv, Londra, Washington sau institutii de tot felul din tara, securistii deghizati continua sa omoare cu zile un simbol al rezistentei anticomuniste.
Am putea zice ca astea sunt doar obsesiile lui Goma si cu indiferenta sa uitam prin ce am trecut.
Noi, muritorii de rind doar scriem sau urlam in van.
Se gasesc in schimb unii suspectati de colaborare cu securitatea, sa nu condamne in intregime comunismul instaurat in tara noastra si atrocitatile acestuia. Din pozitia de felcer al neamului, marinarul, cum ii spun cei ce iubesc valurile, vrea musai prin intermediul istoricului premiat la Boston si autointitulat cetatean al lumii, o analiza a dictaturii comuniste prin infiintarea unei comisii de istorici care sa judece si sa dreaga.
Ca sa-i mai dea de trait, securitatea micsoreaza doza de aconitina in prag de aderare la UE si-l invita pe Paul Goma sa faca parte, culmea, din comisia condusa de premiat
Telul ‘istoric’ al comisiei: producerea unui document de circa 50 de pagini, oarece anexe si gata cu analiza comunismului. Asa, repede-repede.
Criminalii comunisti, cei morti si cei inca vii au savirsit crime care se intind ca expunere pe doar 50 de pagini? Nu merita acest popor un muzeu al atrocitatilor savirsite impotriva sa de catre toti cei care au adus bolsevismul si comunismul in tara?
Sa privim preocuparea evreilor plecati din Romania care vor sa-si faca muzee in Israel spre aducere aminte a suferintelor traite in Romania. Nu conteaza ca unii finantatori ai acestei idei au facut ‘afaceri politice’ cu Ceausescu, motiv pentru care marinarul nu poate sa treaca suferintele neamului romanesc decit la anexe. (vezi http://www.isro-press.net/AA.masa.rotu/Intr.rasp.1si2.htm).
Sa incetam cu glumele si acuzele de tot felul. Trist ar fi ca Paul Goma sa accepte o astfel de propunere inainte de a i se deslusi propriul sau destin. Propriul nostru destin.
Antoniu Poienaru