caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Poeme, Eseuri, Proza



 

Inerții

de (25-3-2012)

În fond, lumea a rămas neschimbată de la bun început.

S-a mai rujat puțin în ultimele milenii,

Și-a mai scurtat rochiile și părul de vre-un secol încoace,

Dar atât!

La fiecare răsărit cineva se gândește să ucidă, să fure.

La fiecare apus flămânzii adună resturi

De la mesele celor care au prea mult.

Tu, la fel ca o sălbatică din primele ere,

Aștepți să te chem, să te rog.

Din văgăuni noaptea se întinde peste tot

Ca o mască de frică.

Lumina se retrage tăcută;

Nu mai are lacrimi, fața zilei s-o spele.

Între noi crește un gol mut;

Cuvintele nu mai au loc.

Gesturile se sting prematur, înainte să crească.

Privesc lumea.

Aștept să se schimbe ceva; în rău ori în bine.

Mă simt ca un înger căzut.

De bine nu mai am speranță.

De  rău nu mă mai bucur demult.

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
Citește articolul precedent:
Închide
100.28.231.85