bunica mă căuta în cap şi scînceam de plăcere
ca un iepure scăpat dintr-o primejdie de moarte.
bunica prindea puricele şi-l zdrobea între unghiile
degetelor mari ale mîinilor. „poc” făceau puricii
cîte doi cîte trei cîte cinci.
eu n-am reuşit niciodată să zdrobesc puricele între unghii:
dacă prindeam unul mă chinuiam să-l bag în gură
şi-l zdrobeam între dinţi. gustul acela de copilărie
pe bune s-a tot rărit pînă nu l-am mai găsit nicăieri.
şi alte treburi sînt din din ce în ce mai rare:
de cîţiva ani n-a mai căutat nimeni nici un purice
în capul meu şi dumnezeu a greşit
cînd a chemat-o pe bunica la el dar eu nu mă supăr.
…ai inceput foarte bine…daca ai sa continui asa si cu noi , ai sa ajungi mare mare , si fiecare poezie ,va deveni o adevarata sarbatoare …