visez munţii
şi mă văd piscul…
atingând albastrul
fiinţei tale
visez copacii
şi mă văd secular
hrănindu-mi viaţa
din seva
trăirilor tale
visez fluviul
şi mă văd picătură
prelingându-se
pe deasupra
buzelor tale
visez marea
şi mă văd ţărm
dăruindu-ţi linişte
neliniştii tale
visez lanul
şi mă văd floare de mac
purpuriul iubirii
frumuseţe aurie
şuviţelor tale
visez cerul
şi mă văd nor
lăcrimând dorul
atingerilor tale
visez zăpezile
şi mă văd gheţar
aşteptând primăvara
îmbrăţişărilor tale
visez munţii şi copacii
fluviul şi marea
lanul şi cerul
gheţarul s-a topit
şi se prelinge
în cea mai suavă
femeie… tu!
meriţi o reverenţă
şi-ţi mulţumesc
că exişti!