visez munţii
şi mă văd piscul…
atingând albastrul
fiinţei tale

visez copacii
şi mă văd secular
hrănindu-mi viaţa
din seva
trăirilor tale

visez fluviul
şi mă văd picătură
prelingându-se
pe deasupra
buzelor tale

visez marea
şi mă văd ţărm
dăruindu-ţi linişte
neliniştii tale

visez lanul
şi mă văd floare de mac
purpuriul iubirii
frumuseţe aurie
şuviţelor tale

visez cerul
şi mă văd nor
lăcrimând dorul
atingerilor tale

visez zăpezile
şi mă văd gheţar
aşteptând primăvara
îmbrăţişărilor tale

visez munţii şi copacii
fluviul şi marea
lanul şi cerul
gheţarul s-a topit
şi se prelinge
în cea mai suavă
femeie… tu!

meriţi o reverenţă
şi-ţi mulţumesc
că exişti!