Nu vei putea
Nu vei putea înghesui primăvara în avion,
Nu, nu vei izbuti,
Nu vei putea trece moartea
Pe verdele semaforului.
Îmi declini mereu un vis nordic,
Nu iese zborul,
Îmi declini un orizont
Fără aripi.
Pasăre fermecată, ce vrei să-mi spui,
În care cont îţi depui trilul?
Conjugă, te rog, cât mai târziu
Verbul cenuşii absurde
Sau mai bine îngroapă-l.
/
Lumină amară
Lumină amară îmi oferă clipa,
O beau cum aş bea un pahar plin,
Sunt însetat.
În-se-tat.
Să rabd îmi este tot mai greu,
Dacă sorb îmi este şi mai sete.
Nu există drum înainte,
Nu există drum înapoi,
Ci sens unic vertical –
Mereu zădărnicie.
Lumină amară este clipa,
Lumină amară drumul.
/
Răsfrângere
La pieptul muntelui revin
După atâtea drumuri străine.
Mă recunosc paltini şi brazi,
Stânca are aceeaşi grupă sanguină cu mine.
Sângele nu se face apă, se spune,
Rănile ard, se închid.
Fratele tot frate rămâne,
Veacul ne soarbe nespus de avid.
Venim doar o dată pe lume,
Avem un singur suflet, o singură mamă.
Rădăcina doare, sângerează, ne cheamă,
Revederile sunt câmp de verbine.