Pe la inceputul anilor saptezeci, ai tocmai finalizatului secol XX, au aparut in Romania, la comanda politica o serie de “magistrati” culturali de geniu. Acestia aveau sa puna bazele Uniunilor artistice, eventual sa preia conducerea in cele deja existente. Miza era extrem de importanta pentru regimul ceausist. Dezmembrarea culturii libere si inhamarea acesteia in slujba sistemului.
Practic, au fost alesi indivizi devotati sistemului, cu oarece inclinatii si li s-au creat oportunitati de inaintare. Astfel, un sef de ocol silvic a ajuns corifeu al literaturii romane, citiva colaborationisti au ajuns la rindul lor in fruntea artelor plastice si criticii artistice. Inca ne mai minunam de talentul “fardat” al unor artisti si critici de exceptie, fosti muncitori, tractoristi, cu liceul terminat in trei zile si promovati in facultati de arta sau in manifestari importante nationale, premiati si suprapremiati la comanda. Curios la acea vreme: erau incercati in loialitate fiind trimisi prin cele strainatati. Revenirea lor fiind o garantie a “seriozitatii” si a viitorului lor in arta romaneasca.
Preluarea puterii in arta nu a fost deloc usoara. De multe ori au trebuit inlaturati, chiar facuti disparuti in ceea lume, artistii care nu au acceptat sa degenereze in masini de reliefat interese meschine. Amintesc doar de pictorul Ion Burdujoc, eliminat “magistral” si “plenipotential”, dupa o inscenare cumplita, de catre securitate, televiziune si politicienii zilei. Avea marea vina de a fi infiintat anterior o Uniune locala.
Cum functiona si inca mai functioneaza sistemul?
Partidul alegea un corifeu, iar acesta propunea sau accepta la rindul sau o serie de ucenici, sarutatori de minute. Echipa primea tot sprijinul financiar si logistic, ocupa posturi in sistem, dar accepta din start cenzura. Orice miscare in front era pedepsita. Erau premiati, elogiati, li se finantau cartile si expozitiile, filmele si criticile. Curind aveau sa preia conducerea artelor, sa ucida orice initiativa particulara de iesire din sistem. Daca nu erai cu ei erai eliminat din lista de promovare. Si asta daca erai norocos…
Ei bine, acesti pseudoculti, au ajuns sa umple istoria artei romanesti. Le cadem prada pina si in zilele noastre, la mai bine de 15 ani de la pseudorevolutie. Sunt inca activi! Inca cenzureaza dreptul individual de manifestare, inca minimalizeaza artistii neinregimentati. Este atit de evidenta si de caraghioasa situatia, incit doar poate un babuin sa nu priceapa realitatea culturii noastre nationale actuale.
Acestor artisti de “geniu politic” li s-a creat si o cota de piata. Presa atit i-a elogiat incit nu odata numele lor , daca le stii istoria , iti produce greata. Ii vezi mereu cazind in picioare. Desi conduc din umbra destinele culturii, multi dintre ei se ascund de cercurile artistice, sau vin si troneaza ca “genii”, asteptind sarutarile de miini ale prostimii din jur. Daca le privesti, citesti sau vezi operele acestora, constati nu o data ca nu au facut decit sa copieze, in stil propriu, manierele creative ale unor artisti morti de secole, sau curente considerate apuse. Astfel realismul, suprarealismul si abstracto-postexpresionismul, au devenit domenii rebatute de artistii inregimentati. Nimic nou, doar o schimbare de indivizi in cultura unei tarisoare uitate de Dumnezeu.
Acestia au adus si aduc multa durere si falsitate in arta noastra. Detinind in continuare puterea, elimina orice tendinta de manifestare a noilor generatii. Ii regasesti in exclusivitate umplind paginile istoriei artistice si literare, avind sansa de a fi sanctificati drept artisti de drept! Au puterea de a se premia intre ei si a suge din sursele de finantare, denigrind orice “impostura” exterioara.
Oare, intrind in Europa vom exporta sistemul nostru artistic si bietilor, nevinovatilor cetateni ai continentului? Va invinge mafia noastra culturala, culturi celebre ca cea franceza si italiana? Eu unul nu as vrea sa fiu in locul acestora, nu as vrea sa merg la Paris sau Roma si sa sarut minutile artistilor de comanda politica.
