MAREA…tulburator de frumoasa, fascinanta si misterioasa…atat de schimbatoare si totusi…aceeasi…m-a atras dintotdeauna cu valurile ei frumoase ce se nasc in larg, valuri care spun povesti;uneori tumultoasa, alteori linistita, sfarsindu-si viata spargandu-se de tarm si contopindu-se cu nisipul…

Marea e frumoasa in orice anotimp dar iarna e atat de uimitoare. Valurile cu marginile inspumate vin una dupa alta ca la o parada si apoi se lovesc usor de tarm. Mereu nelinistite… Oare cate furtuni le-au gonit mereu in larg? Picuri de apa imi cad pe fata precum lacrimile unui crin. Valurile clipocesc, vantul adie dar sufletul meu tremura de bucurie si fascinatie in fata marii dezlantuite….Asta e Marea Neagra la Constanta…