Gheaţa răsăritului zăpezii din inima ta,
lăcrimează a ninsoare
de clipe viscolite
răsfirate pe asfaltul negru
al gândurilor troienite
de speranţa amurgului din noi,
care-şi licăreşte ultimele raze de lumină
încercând să le vândă cât mai scump
pe taraba prăfuită a vieţii,
propriilor noastre inimi.