Rădăcină a luminii,
cristal îngheţat de eternitatea visului,
scoarţă amară ce-şi cuprinde tulpina,
bine şi rău, frumos şi urât,
iată esenţa zilei pe care o cerşim
vieţii de azi pe mâine,
noi muritorii nemuririi
zeii râncezi ai neantului,
faţă de care ne dorim demiurgi.
Pace amară a laşităţii,
măreţie topită pe asfaltul deznădejdii,
lacrimi stinse de furtuna rece a imposturii,
zoaie de ranguri măreţe
care nu-şi mai găsesc coşul de gunoi
al istoriei, falsificată, trucată, înşelată,
plastilină în mâinile murdare ale imposturii,
unor sentimente soiose de lideri
pentru care cerul este haznaua
gândurilor fără stele
iar lumina un veşnic întuneric,
ce ni-l propovăduiesc nouă,
ca fiind măreţii zori ai vieţii.