S-a spart
cadranul ceasului
iubirii acestei lumi,
rămânând doar amintirea
orei exacte
a unei întâlniri
duse de corbii uitării
în tăriile cerului sângelui nostru
care nu ne mai aparţineau demult.

Am rătăcit
printre ierburile suferinţei,
uscate şi ele
de un Dumnezeu dezinteresat
de ochii care nu s-au mai regăsit niciodată
în Lumina Divină a Lui.