Acest articol mi-a fost sugerat de o scrisoare primită de la o tânără de 25 de ani, Mariana Nicolescu din Târgovişte, care m-a tot ridicat în slăvi pentru firea mea atât de sensibilă. Ştii ceva? De multe ori aş dori să nu mai fiu aşa! Dar asta-i firea mea… ce să fac?
Ce este fericirea? Este o întrebare filosofică, la fel cu a fi sau a nu fi. Dar este mai ales, o chestiune de supravieţuire: refuzăm total să ne pierdem SPERANŢA de a fi fericiţi, chiar şi pentru puţin timp. Ce facem? Unde o căutăm? Spre ce ne îndreptăm? Întrebări şi răspunsuri referitoare la o temă capitală. Deci…!
Fericirea înseamnă să apreciezi lucrurile pe care le cunoşti, viaţa ta cotidiană. Când eşti tânără, ai mii de ocazii să fii fericită. Cunoşti oameni noi, descoperi mereu altceva, îţi faci planuri în permanenţă. Nu te gândeşti că lucrurile nu sunt veşnice: pur şi simplu sunt. Mai târziu, fericirea se transformă în echilibru, un amestec de plăcere şi melancolie. Deoarece cunoşti valoarea a ceea ce ai, dar nu poţi să mai uiţi că nimic nu este veşnic. Uneori fericirea este făcută din tăceri şi din priviri. Eu cred că a mai fi fericit înseamnă să ştii să-ţi construieşti un „spaţiu personal”, unde nimeni nu poate intra. Nici chiar prietenii tăi. Şi mai ştii ceva? Fericirea continuă să fie, fără îndoială, una dintre cele mai mari ambiţii omeneşti. Cine nu îşi doreşte în adâncul sufletului, să o atingă, chiar şi trecător? Şi primul lucru care îţi vine în minte, când te gândeşti la un obiectiv atât de ambiţios, este mereu acelaşi: dragostea. Şi nu uita, draga mea: fericirea este legată cel mai mult de dragoste. Nu este vorba de iubirea faţă de umanitate, ci iubirea faţă de o persoană. Iubirea este elementul cu sau fără de care totul se schimbă.
Alţii cred că fericirea este posibilitatea de a fi ajuns să iubeşti sau nu. Dar nu în cadrul unei imagini a iubirii sublime, nici a amorului cavaleresc, nici a dragostei din serialele de la televizor. Fericirea, în ziua de azi, are o oarecare legătură cu banii şi o mare legătură cu oamenii. Ştiu un lucru: trebuie să recunoaştem că nu suntem zei, ci oameni. Fericirea înseamnă să-ţi cultivi emoţiile: să mănânci, să te îndrăgosteşti, să plângi, să ai o bucurie autentică.
Şi mai ştiu ceva! Înseamnă să nu hotărăşti absolut tot în legătură cu viitorul, să nu alegi ce să devii. De ce să te limitezi? Fericirea înseamnă să faci tot ceea ce îţi propune viaţa şi ceea ce într-adevăr simţi că doreşti. Şi nu uita! Fericirea este o forţă interioară, care trece prin fiecare din acţiunile tale şi te face să depăşeşti orice obstacol.
Draga mea, dragostea celor pe care îi iubeşti este totul. De aceea, în acest moment sunt atât de fericit, încât ar putea fi ultima zi din viaţa mea. De ce? Pentru că sper să fiu mereu fericit şi, speranţa mea nu este un lux, ea este o datorie. Sunt fericit pentru aceste sărbători pascale. Ce mai pot spune? PAŞTE FERICIT!
