Steagul revoluţiei e din nou în stradă - foto. Matei Mircioane
Protestele de stradă din România, începute în data de 12 ianuarie, ca formă de sprijin pentru Raed Arafat, medicul care s-a opus unor prevederi de modificare a Legii sănătăţii, fiind obligat de către preşedintele Traian Băsescu să demisioneze, s-au transformat în revolte împotriva Puterii. Protestele au culminat, ca intensitate a violenţelor, în serile de sâmbătă şi duminică (14 – 15 ianuarie), când Bucureştiul a fost martorul unor lupte de stradă între jandarmi şi grupuri de tineri violenţi. Ca număr, momentul maxim al manifestaţiilor a fost atins în ziua de joi (19 ianuarie), când protestatarilor li s-au alăturat şi mii de membri ai partidelor de opoziţie. După acest moment, numărul manifestanţilor a scăzut progresiv, ajungându-se ca atât în Bucureşti, cât şi în celelalte oraşe mai importante din România, protestatariii să fie număraţi cu zecile. În Bucureşti, de câteva zile, de când asupra României s-au abătut ninsori, viscole şi temperaturi sub minus 15 grade celsius, protestele au încetat cu totul.
Totuşi, în ciuda gerului, a viscolului şi a ninsorilor abundente, în ultimele zile, câteva zeci de manifestanţi continuă să iasă în pieţele publice din mai multe oraşe. Cine sunt aceşti nemulţumiţi, care nu obosesc să protesteze vehement împotriva Puterii, scandând, zi de zi, „Jos Băsescu!”, „Jos Boc!”, „Jos Guvernul!”, „Jos mafioţii!”
Nucleul dur al protestatarilor este alcătuit din revoluţionari, precum şi din oameni defavorizaţi, oameni fără slujbe, fără locuinţe, fără speranţă. Dar, liderii lor, mai bine organizaţi, dotaţi cu megafoane, cu staţii de amplificare, având ştiinţa însufleţirii mulţimii prin scandări şi huiduieli, sunt revoluţionarii. Ei refuză ca la aceste manifestaţii să fie numiţi revoluţionari, afirmând că ies în stradă pentru principii, pentru a protesta împotriva tăierilor de salarii, împotriva taxelor mărite, împotriva sărăcirii populaţiei, împotriva corupţiei. În acest moment nimeni nu le contestă dreptul de a protesta, nici măcar Puterea, probabil, considerând că protestul lor s-a localizat, a pierdut sprijinul popular, a devenit o manifestare benignă. Revoluţionarii şi săracii săracilor României, continuă, însă, să protesteze. Săracii pentru că nu au ce pierde şi speră să primească o mână de ajutor, revoluţionarii pentru că, prin tăierea indemnizaţiilor, de către Guvernul Boc, au pierdut foarte mult, unii dintre ei, care îşi duceau existenţa exclusiv pe baza acestei indemnizaţii, au pierdut totul! Chiar aşa de săraci, însă, revoluţionarii nu sunt, deoarece, începând din anul 2004, cei care erau deja revoluţionari cu certificat, au primit indemnizaţiile retroactiv. Ceilalţi, care au devenit revoluţionari pe parcurs, până în 2011, au primit şi ei indemnizaţiile calculate din 2004. Deci, dacă nu şi-au cheltuit toţi banii pe imobile, terenuri, maşini, bunuri gospodăreşti, mai pot rezista. Nu foarte mult, fiindcă puţini au devenit oameni de afaceri, puţini au slujbe, puţini sunt în situaţia de a-şi înmulţi banii căpătaţi.
Din punct de vedere uman (exceptându-i pe cei care au primit certificatele de revoluţionar prin fraudă şi înşelăciune), cei care au fost sincer însufleţiţi de ideea de a-l da jos pe Ceauşescu, sunt de înţeles. Zic de Ceauşescu, fiindcă nu-mi închipui că atunci, în 1989, erau mulţi oameni care erau însufleţiţi de ideea de a trece la capitalism (dar, cine ştie, poate greşesc). Omeneşte sunt de înţeles, fiindcă, foarte probabil, nu se aşteptau să apuce atât de repede (repede, din punctul lor de vedere) zilele în care nu vor mai primi bani, drept recunoştinţă de la stat ca să trăiască. Revoluţionarii care ies în stradă sunt destul de ponosiţi, iar hainele şi aerul lor trist ori încrâncenat nu se deosebeşte cu nimic de hainele şi aerul trist sau încrâncenat al unui şomer, muncitor sau funcţionar public.
Aşa că, revoluţionarii protestează, sperând ca Guvernul, sub presiunea străzii, a Opoziţiei, să nu demisioneze şi să le dea indemnizaţiile înapoi. În acest sens şi lucrează liderii lor, precum şi reprezentanţii lor din Parlamentul României. De câteva zile, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, împreună cu Asociaţia „21 Decembrie”, condusă de Teodor Mărieş, au finalizat un proiect de lege, care, cu mici modificări, le redă indemnizaţia luptătorilor în revoluţie. Urmează ca acest proiect de lege să fie introdus în dezbaterea Parlamentului. Având în vedere, însă, situaţia creată prin retragerea Opoziţiei din Parlament, în semn de protest faţă de abuzurile Puterii, în viitorul apropiat sunt puţine şanse ca legea să intre în dezbatere sau, dacă va intra, sunt puţine şanse ca să fie adoptată.
De câteva zile, pe tapet a mai apărut o problemă, care ar putea da unele bătăi de cap revoluţionarilor, printre care se află şi relativ mulţi militari. Generalul în rezervă, Mircea Chelaru, a difuzat o scrisoare deschisă, adresată Secretarului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, George Costin, şi în atenţia preşedintelui Asociaţiei „21 Decembrie”, Teodor Mărieş (din greşeală generalul Chelaru scrie Doru Mărieş). Generalul atrage atenţia că în decembrie 1989 Armata României se afla sub imperativele alarmei de luptă. Or’ în acele condiţii, Armata nici nu poate fi culpabilizată colectiv pentru acţiunile sale, fiind obligată, prin jurământ, să respecte ordinele ierarhice, dar nici nu se poate ca militarii, care au fost în miezul evenimentelor, în diferite situaţii, să fie declaraţi revoluţionari. Eventualele vinovăţii se pot judeca strict individual, iar faptele de eroism trebuie răsplătite conform regulamentelor militare, declararea militarilor ca revoluţionari fiind absurdă, afirmă şi demonstrează Chelaru.
Ar mai fi, poate de remarcat că Secretarul de Stat pentru problemele Revoluţionarilor, George Costin, este unul şi acelaşi personaj care este şi membru PD-L, (fost ofiţer MAPN, până în 1983), face parte şi din Blocul Naţional al Revoluţionarilor, alături de Mărieş, şi din Confederaţia Naţională Sindicală „Cartel Alfa”. În 20 ianuarie, a.c., George Costin, împreună cu Mărieş, cu Nicolae Bănuţoiu şi cu Victor Grigorescu, şi ei revoluţionari, au semnat un protocol cu lideri ai PD-L (Ioan Oltean şi Mircea Toader), prin care, în schimbul susţinerii Legii revoluţionarilor, în forma cu indemnizaţii pentru luptătorii remarcaţi în revoluţie (aşa zişii revoluţionari „cu diplomă”), urmau să renunţe la protestele de stradă. Mai mult, George Costin, fără să aibă mandat de la „Cartel Alfa”, a semnat protocolul şi în numele acestei confederaţii sindicale, faptă pentru care a fost propus pentru excludere din sindicat. Până la urmă, Cartelul i-a dat un ultim avertisment.
Între timp, Teodor Mărieş, conform declaraţiilor colegilor săi de la Asociaţai „21 Decembrie” se află în greva foamei de peste 70 de zile (!). Mărieş protestează faţă de amânarea dezbaterii în Camera Deputaţilor a proiectului de lege privind modificarea Codului Penal. Printre modificările propuse, devenite obligatorii prin Decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului, este şi cea privind obligaţia Justiţiei din România de a finaliza dosarele revoluţiei şi de a-i pedepsi pe vinovaţi, precum şi aceea că abuzurile şi crimele înfăptuite în timpul revoluţiei nu pot fi prescrise. Din această perspectivă, fostul Preşedinte, Ion Iliescu, cel care vorbea despre „întinarea idealurilor socialiste”, poate avea de suferit. Cel puţin aşa susţin mulţi revoluţionari, care mai spun, printre altele, că Puterea de atunci, condusă de Ion Iliescu (în prezent membru marcant în PSD), le-a „furat” revoluţia şi este responsabilă de unele evenimente tragice petrecute în decembrie 1989.
Aşa că, revoluţionarii au toate motivele să facă presiuni asupra actualei Puteri, pentru a obţine ceea ce doresc respectiv, dreptate şi recompense. Aceasta ar putea explica şi motivul pentru care revoluţionarii stirgă „Jos Guvernul!”, „Jos Băsescu!”, „Jos PD-L-ul!”, dar, pe de altă parte nu susţin opoziţia politică.
În această dimineaţă, luni 6 februarie, Emil Boc a depus manadatul Guvernului, motivându-şi gestul prin faptul că vrea să detensioneze situaţia politică şi socială. După demisia lui Boc urmează ca actuala majoritate parlamentară să propună un nou Guvern. Se vorbeşte despre un Guvern de tehnocraţi. De fapt, mai mult analiştii vorbesc de un Guvern de tehnocraţi. Opoziţia spune că această demisie a deschis calea spre alegeri anticipate.
Tot Opoziţia spune că această demisie este o victorie a manifestanţilor din stradă.
Alţi analişti spun că este o mutare gândită de PD-L, ca, lăsând, totuşi, un Guvern de tehnocraţi să guverneze, să se poată concentra pe alegeri, să mai recupereze ceva puncte la puţina simpatie pe care o mai are din partea populaţiei. Dacă este aşa, înseamnă că toată lumea vrea tehnocraţi.
Domnule Mircioane,
daca nu sunteti de rea credinta, opriti-va din a mai scrie despre ce se intampla in Bucuresti, fara sa fiti acolo.
Doamna Tania Iancu, daca sunteti de buna credinta, vreti va rog sa incetati sa dati directive din acestea?
Domnule Clej,
aveti dreptate, ca intotdeauna de altfel. Si nu e „ironie fina”.
Chiar e cazul sa incetez daca nu vreau sa raman iar fara acces la Internet.
Doamna Tania, sper ca nu insinuati ca revista ACUM sau Petru Clej va „taie” Internetul, ca ma tavalesc pe jos de ras.
Domnule Maier,
credeti ca as mai citi revista ACUM?
Doamnă Tania Iancu, eu pornesc întotdeauna de la ideea că cel care scrie un articol sau un comentariu este de bună credinţă.Până la proba contrarie. Mi-aş dori să se creadă şi despre mine acelaşi lucru. E adevărat că mai şi greşesc ori sunt prost informat. Într-adevăr, nu sunt din Bucureşti, dar stau cu „urechile ciulite” pe televiziuni, radiouri şi ziare. Şi, în zilele cât a fost viscolul şi ninsoarea peste Bucureşti, niciun ziar, niciun radio, nicio televiziune, nici măcar cele clar orientate împotriva Puterii, nu au menţionat că ar fi fost vreo manifestaţie de protest în Piaţa Universităţii din Bucureşti. Ori un protest de amploare, pe vreme de viscol şi ninsoare, chiar ar fi fost o ştire. Aceasta înseamnă ori că nu au fost proteste ori că au fost nesemnificative. Ceea ce îmi susţine raţionamentul (la urma urmei se scriu articole de sinteză şi despre Rusia, fără ca jurnalistul să fie neapărat la Moscova). Poate că am greşit. Poate că în Piaţa Universităţii au fost în permanenţă câteva persoane sau câteva zeci de persoane (sute, mii?), care au protestat. Mi-aş dori ca dumneavoastră să ne informaţi despre acest lucru. Mi-aş fi dorit ca, dacă aşa stau lucrurile, dv-s, să ne scrieţi ceva de genul: „Ba, au fost în permanenţă protestatari în Piaţa Universităţii, dar presa nu a relatat acest lucru”. Din astfel de reacţii putem afla mai multe despre situaţia reală. Să nu vă gândiţi că am vrut să dezinformez. Tocmai de aceea am scris despre manifestaţiile de protest, din alte oraşe, despre care presa din provincie a amintit. Şi eu locuiesc într-un oraş de provincie unde, zilnic, au fost în jur de 50 de manifestanţi în stradă. Totuşi, am sesizat faptul că, peste tot, protestele au fost în scădere, ceea ce, cred, a fost evident. La fel, am scris câte ceva despre structura acestor grupuri de protestatari, fără să fac vreun proces de intenţie nimănui. Dar, aşa am constatat eu, că manifestanţii nu sunt în majoritate nici profesori, nici medici, nici artişti, nici membri ai opoziţiei politice. În ultimele zile, nucleul dur al manifestanţilor a fost alcătuit din revoluţionari şi din oameni defavorizaţi. Poate aţi observat că i-am privit cu respect şi înţelegere. Dar, nu am putut să nu menţionez unele manevre care se fac la nivelul conducerilor revoluţionarilor. Tot fără proces de intenţie. Doar fapte.
În legătură cu faptele, am aflat, din presa centrală, că, marţi 7 februarie, au fost câteva zeci de manifestanţi în Piaţa Universităţii. Dacă dumneavoastră ştiţi că protestele nu au încetat nicio zi, că au fost mult mai mulţi manifestanţi (că iarăşi s-au împărţit numere de ordine), vă rog (vă rugăm) să ne informaţi (pe noi şi pe cititori). Eu pornesc de la ideea că sunteţi de bună credinţă.
În ceea ce priveşte internetul, vă asigur că s-a constituit deja un comitet internaţional de sprijin pentru dumneavoastră, care a şi intervenit pe lângă domnul Clej ca să nu vi-l taie (sper că ştiţi de glumă).
Bun, doamnă Iancu, dacă citiți revista ACUM sper ca de acum încolo să nu mai repetați astfel de intervenții jenante.
Domnule Mircioane,
daca erati intr-adevar interesat, gaseati pe Youtube cate un filmulet pentru fiecare seara din Piata Universitatii, gaseati interventia tanarului Claudiu Craciun in Parlamentul Europei, etc.
va indic un link pentru Piata Universitatii din 3 februarie:
http://www.youtube.com/watch?v=7A5LwbCsKzI&feature=related
si unul pentru discursul lui Claudiu Craciun:
http://www.youtube.com/watch?v=wKs–Wh0Ei0&feature=related
Doamna Tania Iancu, ca si Claudiu Craciun, dumneavoastra sunteti o microbista politica si ca atare partizana. Nu e nevoie sa puneti la indoiala buna credinta a unei persoane care nu va impartaseste microbismul politic. Cat despre taiatul internetului asta e paranoia curata.
Domnule Clej,
da, am avut Internetul tăiat. Evident, nu a fost vina dvs. dar, din păcate, nu este paranoia. Nu sunt microbistă de nici un fel, dar aş vrea ca informaţia pe care o daţi cititorilor, care în majoritatea lor locuiesc în afara Romaniei, sau a Bucureştiului, să fie cât mai corectă. Este adevărat că am fost în Piaţa Universităţii în primele zile, pentru că mă interesează ce se întâmpla cu noi, cei de-aici. În ultimele zile, de ger şi zăpada, nu am fost printre curajoşii care stau câte o oră-două în frig, prin rotaţie, până seara, când apar studenţii cu profesorii lor.
Aş vrea însă să nu se creadă că guvernul Boc s-a speriat de o mâna de oameni săraci sau de aşa-zişii revoluţionari din ’89, cărora li s-a tăiat indemnizaţia.
În Piaţă sunt oameni de toate felurile, dar care vor ca votul lor să fi fost respectat. Parlamentul de azi are o cu totul altă configuraţie şi pondere decât s-a votat, pentru că parlamentarii au migrat de la un partid la altul, iar multe din legile care au fost adoptate nu au trecut prin Parlament. Asta este problema şi din această cauză, nemaiavând credibilitate, Guvernul Boc a fost nevoit să-şi depună mandatul. Altfel, ce explicaţie daţi pentru ceea ce se întâmplă de trei săptămâni aici?
Doamna Iancu, sunteti microbista politica pentru ca militati activ pe o baricada politica. Cea care dezinformeaza (sau care vorbeste dupa ureche) sunteti dumneavoastra. Potrivit Google Analytics 60% dintre cei care viziteaza pagina ACUM sunt in Romania.
Mai aflati si faptul ca TOTI cei care scriu la ora actuala la revista ACUM sunt oameni de buna credinta.
Domnul Mircioane (pe care eu insumi l-am admonestat sever cand a scris pe baza unor informatii insuficient verificate) nu este o persoana de rea credinta, este insa – ca nivel profesional -un jurmalist reprezentativ pentru Romania actuala. Ceea ce nu va da nicicum dreptul sa-l acuzati de rea credinta.
Cat despre taierea internetului, credeti ca sunteti chiar asa o persoana importanta si Romania nu stat atat de politienesc ca sa va fie suprimat accesul pe motive politice? Paranoia.
Domnule Clej,
se poate sa aveti dreptate in toate privintele. S-ar putea ca eu sa fiu o microbista politica, iar cei din Piata, de asemenea. Dar sigur, in Piata nu sunt cei despre care scrie domnul Mircioane. I-am mai atras atentia asupra acestui lucru si in articolul scris de dumnealui anterior, „Romania la foc mic”. Tocmai pentru ca nu a luat in seama acele comentarii, pentru a se documenta mai atent, am considerat ca la mijloc este o rea credinta. Poate ca ma insel si in privinta asta si este vorba doar despre comoditate.
Doamna Tania Iancu sunteti o microbista politica de o varietate foarte neplacuta care-i considera pe cei care nu vad lucrurile de aceeasi maniera cu ea ca oameni de rea credinta.
Repet, domnul Mircioane nu este un jurnalist de standarde occidentale, asta i-am spus-o si eu in mai multe randuri, dar asta nu inseamna ca e de rea credinta. Ca atare, va rog sa incetati sa-i mai aduceti aceasta acuzatie, care este – in ultima instanta – o calomnie la adresa intregii redactii a revistei ACUM.
Domnule Mircione,
Citeva lamuriri necesare:
1. Protocolul incheiat intre PDL, prin semnaturile dlor Ioan Oltean, secretar general PDL si vicepresedinte al Camerei Deputatilor, Mircea Toader, lider de grup parlamentar PDL din Camera Deputatilor si George Costin, secretar de stat SSPR, pe de-o parte, si Teodor Maries, presedinte asociatia „21 Decembrie”, Nicolae Banutoiu, lider Blocul National al Revolutionarilor (varianta Costin) si Victor Grigorescu, lider sindical, pe de alta parte, ii angajeaza doar pe acestia. Protocolul nu angajeaza nici comisia revolutionarilor din Parlament (CPRD’89), nici vreun parlamentar membru al acestei comisii.
2. Pe fond, CPRD ’89 a respins prin avize succesive propunerea deputatului PDL Balcan (obiect al protocolului), iar in plenul Senatului aceasta propunere a luat 0 voturi pentru dupa interventia mea. Pentru motivatie, gasiti pe site-ul CPRD ’89 mai multe detalii in documentul intitulat „un punct de vedere”.
3. Pe forma, protocolul de mai sus este o utopie procedurala, care nu tine cont nici de procedurile regulamentare ale Camerei Deputatilor si nici de un calendar realist.
4. CPRD ’89 isi desfasoara activitatea chiar si in conditiile de boicot al lucrarilor parlamentare instituit de catre USL. In acest sens am primit acordul celor doi co-presedinti.
5. Motivul pentru care CPRD ’89 este in activitate se datoreaza exact respectului pe care suntem datori sa-l avem fata de revolutionari, care SUNT nucleul dur al tuturor manifestatiilor de strada din aceste zile.
6. Faceti o confuzie regretabila intre Dumitru Costin, lider sindical Alfa, si George Costin, secretar de stat. Nu exista nici o legatura intre cele doua persoane.
7. Gen. Chelaru nu face nici o eroare: Teodor Maries este apelat in mod frecvent „Doru” de toti cei care il cunosc.
8. In rest, sunt alaturi de d-na Tania Iancu si nu din cauza de Internet, ci pentru ca spre deosebire de dvs, d-na Iancu este in Piata Universitatii si stie ce spune.
In concluzie, ca si cu alta ocazie, sunt nevoit sa va dau acelasi sfat: ar fi bine sa fiti mai documentat, daca tot lucrati in aceasta bransa. Toate informatiile de mai sus sunt publice si usor de accesat.
Domnule Raymond Luca, cu tot respectul, sunteţi în eroare. În primul rând, trebuie să observ că dumneavoastră îmi daţi dreptate în legătură cu neînţelegerea mea cu doamna Tania Iancu, dumneavoastră fiind de acord cu faptul că nucleul dur al protestatrilor este reprezentat de revoluţionari. Deci şi dumenavoastră consideraţi că am dreptate în această rpivinţă. Aşadar vă invit să lămuriţi problema cu doamna Iancu, noi doi fiind de acord cu această divergenţă. În al doilea rând, poate că nu este o problemă de fond, dar faptul că generalul Chelaru îi adresează o scrisoare oficială domnului Mărieş, folosind prenumele Doru, aşa cum îi spun prietenii, şi nu după cum este prenumele lui oficial, Teodor, nu însemană că eu am greşit. Poate dvs. ştiţi cum îi spun prietenii. Însă, nu cred că eu şi cititorii de la Acum aveam obligaţia să ştim cum îi spun prietenii lui Mărieş. Dvs. ştiţi. Foarte bine, eu am făcut o precizare pentru cei care nu ştiu cum îi spun prietenii, ca să nu existe confuzii.
Apoi, dumneavoastră faceţi o confuzie totală între Dumitru Costin, liderul BNS, şi George Costin, membru în conducerea Cartel Alfa, despre care vorbesc eu în articol. Domnule Raymond Luca, vă rog să fiţi atent la ce vă spun: George Costin este membru al Cartel Alfa şi el a semnat în numele Cartelului acel document, fără să fi avut mandat din partea sindicatului (CNS Cartel Alfa). Pentru aceasta a fost discutat într-o şedinţă a Cartelului, cu propunerea de a fi exclus din sindicat! Aşa este! Geroge Costin nu are nicio legătură cu liderul BNS, Dumitru Costin. Prin urmare, George Costin a semnat, fără să aibă mandat. Ulterior şi-a explicat gestul prin faptul că la întrunire şi-a prezentat cartea de vizită, pe care era trecută şi calitatea sa de membru în conducerea Cartelului, iar cei care au întocmit protocolul i-au trecut şi calitatea de reprezentant al Cartelului Alfa. Săracul George Costin nu a dat importanţă acestui „amănunt” şi aşa a ieşit protocolul cu aşa zisul acord al Cartel Alfa. Până la urmă, cum spuneam, George Costin nu a fost dat afară, ci a fost sancţionat de Cartel Alfa cu ultimul avertisment, iar la prima abatere va fi exclus. Asta este! Domnule Raymond Luca, se vede că nu cunoşteaţi aceste „amănunte”. Eh, nimeni nu este perfect. Una peste alta, dumneavoastră sunteţi neinformat în legătură cu persoana George Costin. Lăsaţi, nu-i aşa mare bai, poate vă mai documentaţi. Apoi, toată povestea aceea că protocolul (dintre doi membri PD-L şi revoluţionari, plus un secretar de stat, plus sindicalişti) nu angajează vreo comisie a revoluţionarilor din Parlament, niciun parlamentar membru al acestei comisii, nu se referă la articolul meu. Nu am susţinut că angajează vreo comisie. Am prezentat doar faptele. Protocolul a fost semnat, iar persoanele care l-au semnat au fost cele evidenţiate în articol. Atunci, unde e problema? Şi unde am greşit? Vă atrag atenţia, cu respect, că nicio acuzaţie la adresa mea din „lămuririle necesare”, cum că aş fi nedocumentat, nu este valabilă. Dacă citim mai atent, poate cădem de acord şi asupra acestui aspect. Cu mulţumiri şi fără supărare. Pe lângă informaţiile publice, uşor de accesat, mai vorbim, ne mai informăm reciproc. Eu nu ştiam cum îi spun prietenii lui Teodor Mărieş (o fi grav?), dvs. nu ştiaţi că George Costin este membru al Cartelului Alfa şi aţi crezut că îl confund cu Dumitru Costin (lider BNS). În plus, din cauza vitezei sau a faptului că nu aţi citit articolul cu atenţie, mi-aţi pus în spate nişte acuzaţii referitoare la subiecte pe care nu le-am atins. Cum ar fi, cât de valabil este acel protocol. Am observat şi eu că nu e valabil, din moment ce nu a fost pus în aplicare. Dar, semnarea lui are o semnificaţie cu privire la adevăratul interes al revoluţionarilor. Şi, vă rog să observaţi, când vorbesc de „interes” nu mă refer neapărat la ceva negativ. La urma urmei, toţi avem interese. Chiar şi cei care joacă rolul Albei ca Zăpada sau al unui deputat absolut imparţial. Alba ca Zăpada vrea să se mărite, deputatul imparţial vrea să facă o carieră politică de succes. Sincer, eu le urez: baftă!
OK, m-am inselat:
1. Habar n-aveam ca George Costin este lider cartel „Alfa”. Se pare ca este un om cu multe „calitati”. Eu aflasem ca acel Grigorescu ar fi lider sindical.
2. Am facut mentiunea despre Teodor = Doru pentru ca mi s-a parut ca dati prea mare importanta acestui amanunt. In continuare nu cred ca-i important.
3. Am facut referire la CPRD ’89 si la faptul ca nu suntem angajati in acest protocol pentru ca dvs mentionati in text „in acest sens lucreaza liderii lor si reprezentantii lor in Parlament”. Am dorit sa subliniez ca nu lucram in Parlament pe baza acelui protocol, ci pe legea 341 / 2004.
4. Recitind textul dvs, n-am inteles ce vreti sa spuneti cind afirmati ca revoltionarii cu certificat obtinut pina in 2004 au primit sume retroactiv, iar cei care ar fi devenit pe parcurs, pina in 2011, au primit si ei sume retroactive. Nu exista decit revolutionari care au avut certificate inainte de 2004, carora li s-a reconfirmat statutul (de fapt pentru doar o parte din ei, cca. 21.000 din totalul de 32.000 pe vechea lege, 42 / 1990) si ca o consecinta au primit sume reprezentind indemnizatiile cumulate din momentul depunerii dosarului la SSPR (foarte putini in 2004) si pina la data reconfirmarii.
5. Daca considerati ca eu as fi „deputatul” (de fapt senator) care as avea interese politice legate de cariera, trebuie sa va spun ca n-am niciun interes. In orice caz niciunul care sa vizeze o situatie viitoare. Am decis mai demult ca NU mai candidez la viitoarele alegeri. Motivele sunt exclusiv personale si nu le voi face publice.