Nu este pentru nimeni un secret că speciile politice au pătruns şi parazitează pe utilizatorii moldoveni ai celei mai populare retele de socializare din lume – Facebook (FB). Aici pot fi observate tentative de presiune a opiniei publice online asupra politicului, dar şi procese inverse, spre deosebire de Odnoklassniki dedicat mai mult “vânătoarei de carne”, fie căutatului de prieteni şi aprecierii pozelor după criteriile sovietice de la “1 la 5″.
PPCD, primii colonizatori ai FACEBOOK-ului
Nu veţi dori să credeţi şi veţi încerca să negaţi acest lucru, dar primii care au invadat masiv lumea Facebook-ului au fost vechii şi noii creştini-democraţi. În mod constant, aceştia au tins să se impună, să-şi creeze o nişă şi un public virtual care să-i susţină. Pas necesar pentru o formaţiune rămasă în afara politicii reale, care s-a dovedit a fi un instrument vital pentru promovarea unor feţe noi din partea PPCD. Mai mult decât atât, FACEBOOK permite răspândirea eficientă a mesajelor, creînd posibilitatea pentru Roşca şi alţii să se agaţe de memoria politică a moldovenilor. Captivii “satului social virtual” (altfel numit – FACEBOOK) au încercat să-l ignore pe acelaşi Iurie Roşca, inclusiv eu, dar oricum ne regăsim în lista lui de prieteni. Cauza este simplă, ieşirea lui din politica reală a însemnat automat pentru mulţi şi banalizarea statutului lui anterior. Adică, am avut senzaţia că acceptându-l în rândul celor ordinari l-am deposedat de “divinitatea politică” pe care acesta o avea în trecut. Acest lucru l-am simţit şi în relaţie cu alţi reprezentanţi politici. Dar, în realitate, câştigătorii sunt anume ei, căci altfel, pe lângă sondaje, ei nu pot să măsoare temparatura societăţii într-un proces continuu de “virtualizare”. De fapt, am dat la o parte draperiile pentru ca ei să ne observe fără obstacole, însă, am uitat de faptul că, observatorii folosesc acest lucru la ajustarea strategiilor politice şi la alte “operaţiuni de laborator”.
AIE şi reţelele de socializare
Utilizează reţeau de socializare şi reprezentanţii partidelor din actuala guvernare. Modalitatea prin care o fac este mai specială, uneori insesizabilă, şi se rezumă la implicarea lor individuală, dar nu pe linie de partid. Prin urmare, se creează impresia că persoana vorbeşte din numele propriu, dar de fapt acesta este o portavoce mascată a componentelor guvernării. Până la luarea puterii, aceştia preferau să-şi exprime dechis simpatiile politice, dar acum mulţi dintre ei au colonizat structurile de stat, departamentele şi unităţile acestora, şi vor să redea impresia că nu aparţin partidelor care i-au promovat. Încercarea de a şterge urmele politice nu le reuşeşte multora, deoarece sunt mereu ghidaţi de obligaţiunea de a demonstra public loialitatea faţă de stăpâni. Cel mai probabil, unii dintre aceştia vor lua scuturile politice din nou odată cu iminenţa anticipatelor. În cazul unui referendum, această schimbare de comportament este improbabilă, or, aceştia vor fi nevoiţi să atragă electori indiferent de apartenenţa sau preferinţele lor politice.
Socialiştii şi comuniştii luptă pentru supremaţie în FB
O bătălie adevărată pe tărâmul FACEBOOK-ului se desfăşoară între socialişti şi comunişti. Fiecare dintre aceste grupuri îşi adjudecă supremaţia asupra electoratului de stânga. Invandând spaţiul online ei vor să atragă un electorat din start orientat spre actorii segmentului de dreapta. Mulţi dintre alegătorii care populează “satul virtual” sunt rezervaţi, de aceea, rămân în afara disputelor dintre cele două formaţiuni. În mare parte, putem urmări o prezenţă virtuală a socialiştilor şi comuniştilor pentru a se combate unii pe alţii şi mai puţin pentru a acăpăra noi segmente ale internauţilor electorali. O altă ţintă a acestora este AIE, dar spre deosebire de comuniştii agresivi, socialiştii merg pe “acţiuni de catifea”. În orice caz, liderii comunişti interacţionează mai mult cu proprii simpatizanţi decât cu ceilalţi. Profilul lui Voronin este unul contrafăcut, fie nu există deloc, posibil din cauza rezervelor lui înăscute faţă de efectele progresului tehnologic occidental. Curaj demonstrează liderul socialiştilor, Igor Dodon, care nu este sfidat de comentariile critice primite regulat din partea internauţilor. Acesta nu insistă, dar în schimb exersează pluralismul şi toleranţa faţă de cei cu viziuni eterogene. Motivul constă în dorinţa lui de a-şi etala diferenţele faţă de comunişti, dar şi afinităţile democratice.
“FACEBOOKizare” vs politizarea FACEBOOK
Ignoranţa faţă de politică este unicul obstacol în faţa procesului de politizare a FACEBOOK-ului, dar oare suntem imuni la o “FACEBOOKizare” perpetuă a politicii. Alături de blogosferă şi TWITTER, reţeaua de socializare devine o a două scenă pentru politica moldovenească, chiar dacă produsele care le menţin sunt deseori de origine televizată. Internetul cucereşte şi Moldova, iar politicul îşi creează o interfaţă în reţeau de socializare, chiar dacă anumiţi actori sunt prea primitivi pentru a se adapta la noile arealuri de activitate politică. Cert este faptul că, FACEBOOK-ul a devenit un laborator, unde noi suntem deseori obiectul unor cercetări şi experimente psiho-sociale. Oricum, internauţii cuprind foarte multe elemente progresive şi active ale societăţii, în pofida incapacităţii unora de a mobiliza lumea în viaţa cotidiană. Dar la fel ca şi în statele arabe, unde FACEBOOK a primit prima încarnare umană după ce o fetiţă din Egipt a primit numele reţelei, Moldova poate deveni o ţară online, unde dispoziţiile şi acţiunile sociale vor deveni modelabile printr-un “click”.
Dacă evenimentele din 7 aprilie 2009 au putut fi mediatizate şi întreţinute graţie paginilor online de informare, FACEBOOK-ului şi TWITTER-ului – ca mijloace de informare, atunci pe viitor vom avea modelări de comportament chiar prin reţelele de socializare. Ceea ce poate opri procesul dat este intervenţia forţată, taxarea, cenzurarea sau obstrucţionarea reţelei din partea politicienilor anacronici şi conservativi, fie dispariţia acesteia din raţionamente economice – un lucru improbabil la fel ca interzicerea definitivă a politicii în viaţa publică.
Totuşi, rămâne să ne decidem ce este mai acceptabil pentru locuitorii satului virtual, legaţi de lianturi de rudenie şi instincte de gaşcă, dar separaţi în mahalale apolitice atacate în permanenţă de santinele politice. Devenim martorii unei “FACEBOOKizări” a politicii moldovenşti şi încercăm să influenţăm pe această cale procesele politice generale. Sau, ne împotrivim politizării “FACEBOOK-ului”, prin ignorarea actorilor în calitate de politicieni, încurajând socializarea lor şi raţionalizarea actelor lor prin eforturi colective de convingere.
http://cenusadi.wordpress.com/2012/02/04/facebookizarea-politicii-moldovenesti/