Cum să meargă bine treburile economice pe la noi, dacă n-avem exerciţiu, n-avem curaj, n-avem idei? După zeci de ani în care nu puteai să întreprinzi nimic fără voia autorităţilor care, oricum, nu-ţi dădeau voie fiindcă totul era controlat de stat, iniţiativa particulară e înca blocată de teamă, de neîncredere, iar când se dezlănţuie, după câte am observat, aparţine unora fără tata, fără mamă, dar bogaţi în cunoştinţe.
Să luăm cehii, de pildă. Cehii sunt în stare să scoată bani şi din piatră seacă. Am văzut în Fremont, un orăşel din nordul Americii, o mare statuie a tovarăşului Lenin de vreo 3 m înălţime, din bronz masiv, tronând falnică într-o piaţetă. Lumea se bucura să-l vadă pe vestitul geniu al popoarelor, stând gânditor, cu şapca pe chelie şi cu mâna întinsă, parcă recitând din Maiakovski: Partidul şi Lenin/ Fraţi gemeni/ Istoria-mumă-i socoate asemeni… (Poze cu geniul, comentarii vesele ale turiştilor din toată lumea, nostalgii etc.) Nu ştiu daca cehii i-au îmbrobodit pe americani să cumpere statuia, ori americanii i-au păcălit. Cert e că am văzut niste norişori ideologici răspândindu-se subtil dinspre statuie către unii reprezentanţi ai clasei muncitoare din Fremont, care începeau să ridice pumnul strâns şi să poarte şepci revoluţionare. Treaba lor!
Noi? Repede l-am dat jos pe Stalin, i-am dat jos şi pe ceilalţi comunişti de pe socluri, i-am azvârlit pe undeva, în loc să-i vindem, cum au făcut cehii, şi nu numai la kilogram-bronz, ci şi la kilogram-artă comunistă, cu adaos pentru metru-cub de ideologie.
Faţă de cehi, noi avem marele avantaj că am putea vinde comunişti vii, fiindcă avem, slavă Domnului, avem chiar de prima calitate. Nu ca sclavi, fireşte, ci ca propovăduitori prin parcuri, trăgători cu urechea, manipulatori de inalta calificare etc.
M-am uitat prin zona istorică Lipscani. De câţiva ani, edilii se laudă că refac, repară, înnoiesc, dar nu fac nimic, pretextând lipsa de fonduri. Nu le trece prin minte câţi bani ar scoate dacă ar avea o idee negustorească. N-ar trebui să mişte nici un pai. Lasă totul aşa cum e, pun un afiş, declarând zona drept rezervaţie, ori expoziţie în aer liber şi orice turist străin plăteşte ca să poata vedea binefacerile epocii, măiestria edililor şi modul relevant în care evoluăm spre civilizaţie. Numai un pic de reclamă, că amatori de senzaţii se găsesc peste tot.
Tot aici se pot închiria spaţii pentru sinucigaşi. De ce să mai caute omul frânghie, săpun, lustră, când s-a văzut ce calitate proastă au: frânghia se rupe, lustra se desprinde din tavan, plus alte inconveniente. În zona Lipscani, sinucigaşul merge la sigur. Pentru o sumă modică, omul se aşează lângă un zid, trage ultimul aer în piept, în timp ce, din partea cealaltă, cineva dă o lovitură cu pumnul. Zidul cade; treaba se face curat şi rapid.
Am multe idei, dar nu vreau să le mai dau pe gratis. Suntem într-o economie de piaţă unde totul costă.
Ofer consultanţă. Sunt gata pentru negociere, dar vă rog să staţi la rând.
Constanta Corbea
