Recent în revista ACUM, Rodica Grindea publica un articol intitulat “Elucubrațiile lui Ion Coja”, http://www.acum.tv/articol/45543/ , în care punea la îndoială afirmațiile vestitului lider de opinie ultra-naționalist cu prvire la un plan de “colonizare” a României cu evrei, într-un interviu care circulă de mai multă vreme pe internet:
Chiar din primele rânduri, Coja își dezvoltă – dacă-i lăsat! – teorii enunțate încă de acum vreo zece ani, cu prilejul unei conferințe pe care a ținut-o la sala Dalles, când pretindea că o jumătate de milion de evrei au fost „încetățeniți în mare taină în România, fără să se publice nimic despre aceasată invazie și fără ca vreun oficial să se opună”, după cum amintește intervievatorul care… nu semnează consemnarea interviului.
În răspuns, Coja nu ezită să divulge chiar sursele „sigure ale acestei informații, în persoanele unui… consilier al actualului președinte Traian Băsescu și a unui „evreu de treabă”, care i-ar fi precizat cifra finală a evreilor care ar urma să se stabilească în continure în România, adică – încă o dată cifra inițială, un milion în cap”!
Argumentând că nu intenționează să vină toți deodată, ci cu miile, treptat-treptat, conform „unui plan bine-pus la punct”! Aceasta, ca urmare a declarației – tot pe Internet – a unei înalte oficialități iraniene, care ar fi constatat că „zilele Statului Israel ar fi numărate” și că evreii „lucizi” ar recurge la ceea ce în cărțile lui Philip Roth s-ar numi „soluția diasporistă”!
În replică, un personaj care este obsedat de “anti-românismul” revistei ACUM a comentat:
Poate că Ion Coja exagerează în acest caz cifrele. S-o fi molipsit. Dar pe linkul de mai jos aveți date incontestabile. Interpretarea lor nu e ușoară și evident merită să fie discutată.Eu cred că este o acțiune de intrare în comunitatea europeană, pe această portiță. Dar și o încercare de a obține despăgubiri sub diferite pretexte, de la statul român, adică de la românii de azi sub pretextul crimelor politice sau rasiale ale unor români de ieri. Oportunism economic natural. Dar nu și acceptabil de către românii de azi.
Ce constatăm consultând linkul ? O listă de circa 800 de nume de evrei israelieni, majoritatea născuți în România, despre care ni se spune că au dobândit cetățenia română, cei mai mulți între 2004 – 2009. Nu știu care este totalul de evrei originari din România care au redobândit cetățenia română, dar singurul lucru care rezultă din această listă e că Ion Coja exagerează binișor, ca să mă exprim eufemistic.
Cum am o deformație jurnalistică dobândită de la BBC, ca să aflu cum stă situația m-am adresat Agenției Naționale pentru Cetățănie (ANC), solicitând o situație cu numărul de cetățenii atribuite, pe ani și dacă e vorba de cetățeni care n-au mai avut cetățenia română și cetățeni care-și redobândeau cetățenia, pierdută fie de ei înșiși, fie de părinți sau bunici, din motive independente de voința lor. Și iată ce răspuns am primit:
Legea cetăţeniei române (Legea 21/1991 republicată) prevede modalităţi distincte de obţinere a cetăţeniei române: art 8 reglementează acordarea cetăţeniei române persoanelor străine, art 10 – redobândirea cetăţeniei române de către persoanele care au pierdut-o la un moment dat, iar art 11 – redobândirea cetăţeniei române de către persoanele cărora le-a fost retrasă fără voia lor.
Trebuie precizat că Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie (ANC) deţine statistici începând cu anul 2002, când prerogativele în materia cetăţeniei au fost preluate de Ministerul Justiţiei, prin Direcţia Cetăţenie, ulterior, începând cu februarie 2010, prin ANC.
Legea 21/1991 republicată nu a fost elaborată pe criteriul etnic. Din acest motiv, ANC nu întocmeşte statistici după alte criterii decât temeiul juridic (articolul de lege) în baza căruia un solicitant depune cererea de obţinere a cetăţeniei române. Astfel, nu vă putem pune la dispoziţie statistici defalcate după alte criterii, precum ţările de origine ale persoanelor sau reşedinţa solicitanţilor de cetăţenie română.
Din solicitarea dvs rezultă că sunteţi interesat de numărul persoanelor care au redobândit cetăţenie română (ceea ce în Legea 21/1991 republicată se regaseşte la art 10 şi 11), precum şi de cei care au dobândit cetăţenie română, stabilindu-se (ceea ce numiţi dvs „prin reşedinţă”) în România.
Prin urmare, vă putem informa că Ministerul Justiţiei sau ANC au eliberat, în perioada 2002 – prezent, un număr de 1.936 de certificate de cetăţenie pentru persoane care au solicitat dobândirea cetăţeniei române (art 8 din Legea 21/1991 republicată).
Numărul total al persoanelor ale căror dosare au fost aprobate în perioada de referinţă prin Hotărâre de Guvern sau Ordin emis de Ministrul Justiţiei/Preşedintele ANC este de 2.310. Potrivit legii, aceste persoane nu au avut niciodată cetăţenie română până la momentul depunerii jurământului de credinţă faţă de România.
În aceeaşi perioadă, conform art 10 şi 11 din Legea cetăţeniei române, au obţinut certificate de cetăţenie 23.828 persoane, numărul total al dosarelor aprobate prin Ordin sau Hotărâre de Guvern fiind de 123.198.
Cu alte cuvinte, în perioada 2002 – 2011 au primit cetățenia română un număr de maximum 150000 de persoane, imensa majoritate prin redobândire. Când am insistat asupra țării de origine a celor care și-au redobândit cetățenia, Biroul de presă al ANC mi-a răspuns:
Procentual pe art 11 din Legea 21/1991 republicată, cetățenii Republicii Moldova sunt majoritari. La acelasi articol, sunt incluși si cetățenii din Ucraina și Bulgaria.
Așadar, milionul lui Coja este într-adevăr o elucubrație și nu doar o “exagerare” cum zice detractorul de profesie al revistei ACUM.
Sigur că amatorii de teoria conspirației vor spune că autoritățile române ascund adevărata situație. Dar dacă ne uităm la ordinul de mărime al cifrelor vehiculate de Ion Coja și datele oficiale și dacă luăm în considerare și faptul că România e o țară membră a UE și că cetățenie română e și cetățenie europeană, atribuirea ei interesând de fapt toate celelalte țări membre, ne putem da seama că astfel de acuzații țin de domeniul fanteziei.
Dar revenind la fondul problemei, se pun mai multe întrebări:
• De ce ar fi mai puțin îndreptățit un evreu israelian născut în România să-și recapete cetățenia română, la care a fost obligat să renunțe (în mod abuziv) atunci când a emigrat în Israel, decât un cetățean al Republicii Moldova (inclusiv ruși, ucrainieni, găgăuzi, etc) care nu s-au născut (și în multe cazuri nu au trăit niciodată) pe teritoriul actual al României?
• Dacă cetățenia română e pentru acești evrei “o acțiune de intrare în comunitatea europeană, pe această portiță.”, pentru cei din Republica Moldova, țară mult mai săracă decât Israelul (care la rândul său e mai bogat decât România), ce este? De ce numărul solicitărilor de redobândire a cetățeniei române a explodat brusc în 2006, când devenise clar că România va adera la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007?
• Dacă este din partea evreilor o încercare “de a obține despăgubiri sub diferite pretexte, de la statul român, adică de la românii de azi sub pretextul crimelor politice sau rasiale ale unor români de ieri. Oportunism economic natural. Dar nu și acceptabil de către românii de azi.”, atunci în general orice solicitare de compensare pentru abuzuri făcute de români în trecut ar trebui să fie inacceptabilă pentru românii de azi, nu-i așa? Nu mai spun că România nu plătește despăgubiri supraviețuitorilor Holocaustului de care se face responsabil regimul Antonescu – responsabilitate admisă de statul român – ci Germania.
De pildă, legea 10/2001, care oferă despăgubiri celor expropriați de regimul comunist (al cărui dușman declarat este detractorul furibund al revistei ACUM, spre deosebire de regimul fascist antonescian, care nu beneficiază din partea respectivului de același tratament). Păi pentru aceste despăgubiri (care în fapt nu se acordă, “că nu sunt bani”), nu tot românii de azi sunt obligați să plătească pentru crimele politice comise de români în trecut? Care e diferența? Cumva pentru că evreii nu sunt “de-ai noștri” așa cum sunt moldovenii, inclusiv rușii, ucrainieni, găgăuzii și alți minoritari de acolo?
Toată această campanie elucubrantă despre un presupus pericol al unei invazii evreiești a României este expresia unui antisemitism profund, care i-a considerat dintotdeauna pe evrei un corp străin în interiorul națiunii române. În ziua de azi, teoria “invaziei evreiești a României” este o marotă a naționaliștilor, invazie care, parafrazându-l pe marele Caragiale (care i-ar fi satirizat probabil cu savoare pe acești naționaliști, dacă trăia în ziua de azi), este iminentă, dar nu va avea loc.
Articol foarte bun. Teoriile lui Coja sunt cunoscute, numai ca din pacate este departe de a fi singurul pe teritoriul literar si stiintific romanesc actual. Totu;i trebuie sa fim optimisti, asta incluzand si atitudinile noastre impotriva unor aparitii „literare” care preaslavesc intr-un fel trecutul istoric urît al Romaniei.
Dupa aparitia delirului lui Coja, am publicat urmatorul articol:
Ajutooooor! Săriiiiiţi! Vin evreeeeeii!
-Comentarii pe marginea unui delir antisemit-
În toate luările de poziţie publice, atât în ţară, cât şi în străinătate, precum şi în coloanele publicaţiei noastre, am ţinut să scot în evidenţă satisfacţia pentru foarte bunele relaţii interetnice existente în oraşul nostru. Atât în relaţiile directe cu fraţii noştri creştini cât şi cu organele administraţiei locale, domneşte un spirit de stimă şi respect reciproc, o reală dorinţă de colaborare, fapt care nu poate fi decât în folosul tuturor locuitorilor urbei. Puţinii evrei rămaşi în Arad, urmaşi ai unei comunităţii puternice, ce a adus o însemnată contribuţie la dezvoltarea economică şi spirituală a oraşului, sunt cetăţeni loiali şi utili României. În acest context, nu putem rămâne indiferenţi când, deşi în altă parte a ţării, apar virulente atacuri antisemite.
În mod clar, poporul Român nu este antisemit. Suntem conştienţi însă, că într-o Românie aproape fără evrei, mai există destui antisemiţi, fapt datorat perpetuării unor tipare false, adânc înrădăcinate în mentalul colectiv dea-lungul a multe secole de mistificări. A exploata însă aceste stereotipuri mentale într-un mod perfid şi josnic cu evidente scopuri electorale, îndemnând în acelaşi timp la violenţă, este deja de domeniul penalului.
Ataşat unui e-mail din America, am primit un articol apărut într-o publicaţie bucureşteană, pe care eu nu o citesc, „România Mare”. În acest articol, apărut în numărul jubiliar 800 din 11.11.2005 a respectivei foi, mi-a fost dat să citesc cel mai murdar şi virulent, totodată şi cel mai tembel atac antisemit apărut după revoluţia din 1989. Semnat „Pentru conformitate, Ion Coja”, articolul se constituie într-un delir al unei minţi bolnave care, dacă nu ar fi atât de periculos, ar putea fi deosebit de comic.
Adresându-se către „oamenii de bună credinţă din lumea largă, scriitori, artişti, savanţi, lideri de opinie şi conştiinţă civilă, guvernelor şi parlamentelor de pretutindeni, organizaţii internaţionale preocupate de pacea şi securitatea lumii, credincioşii şi ierarhii tuturor religiilor”, semnatarul le dezvăluie „o fărădelege de o gravitate maximă pentru viitorul planetei noastre, o veritabilă crimă împotriva umanităţii”. Citind aceste prime rânduri, mă gândeam că cineva, doamne fereşte, se pregăteşte să lanseze un atac nuclear care va provoca extincţia speciei umane. Ei bine, nu am ghicit: e vorba de ceva mult mai grav! Pericolul „planetar”, în gândirea (dacă o putem numi aşa) semnatarului, o reprezintă „acele organizaţii şi instituţii ale comunităţii evreieşti, care au conceput şi pun în aplicare proiectul de încetăţenire şi strămutare în România a unui milion de evrei”, aceasta reprezentând „o agresiune la adresa Statului şi Poporului Român…fără precedent în analele istoriei planetare”.
Dacă, până la acest punct, articolul nu părea decât un grotesc text, gen „teatru absurd”, în continuare revine la „normal” dezlănţuind un furibund atac antisemit, care culminează cu un clar îndemn la „reacţii pedepsitoare”.
Despre cei băuţi se spune că, uneori, văd dublu. Autorul, îmbătat de o ură viscerală, vede triplu: afirmă, ca o sperietoare supremă, că în anul 1939 în România erau „cca. 2.000.000 de evrei”, care însă, nu uită el să adauge, au ajuns să devină „minoritatea etnică cea mai primejdioasă şi mai greu de suportat pentru toţi ceilalţi locuitori ai României”. Deraierea continuă cu „demascarea” scopului final al „proiectului Israel în România”: „instituirea unui control deplin asupra României şi deposedarea în fapt a Românilor de teritoriul naţional”.
Concluzia logică: tremuraţi voi, cei 22 milioane fără apărare, că vin peste voi cei 500.000 evrei periculoşi care au devenit cetăţeni români…”iar românii nu ştiu nimic despre această invazie”! Şi, fiindcă în orice story care se respectă, tensiunea trebuie să meargă crescendo, ni se oferă, în continuare, nici mai mult, nici mai puţin, decât dezlegarea îndelung căutatelor mistere ale revoluţiei: „avem chiar motive să credem că scopul în care s-a produs răsturnarea regimului politic în decembrie 1989 a fost să se obţină astfel condiţiile propice pentru implementarea acestui proiect” (referire la „Proiectul Israel în România”).
Şi asta nu e totul. Aflăm ceva, ce pentru orice antisemit care se respectă este evident: evreii, pe lângă faptul că în general sunt răspunzători pentru toate relele lumii, în particular mai sunt de vină pentru: „depopularea României, plecare în străinătate a câteva milioane de români, încurajarea tinerilor să emigreze definitiv din România, guvernanţii noştri nefiind deloc preocupaţi să le ofere tinerilor vre-o speranţă că s-ar putea realiza în România, descurajarea familiei şi a natalităţii, cei vizaţi fiind românii majoritari, prăbuşirea sistemului de sănătate, a asistenţei medicale pentru copii în special, declinul sever al nivelului de trai, propaganda anti-românească, antinaţională, la care este angrenată toată mass-media, aşa zisa democratizare a României şi aşa zisul pluralism politic instituit după 1990 prin care asupra Parlamentului României şi a vieţii politice s-a instaurat un veritabil monopol exercitat de câteva partide, toate provenite din grupul de conspiratori care au organizat aşa zisa revoluţie din decembrie 1989, aşa zisa privatizare care s-a făcut în beneficiul unor firme străine, cele mai multe aflate în proprietatea unor evrei”. Deşi sigur epuizat de atâtea dezvăluiri senzaţionale, autorul mai face un suprem efort intelectual şi mai are putere să aşeze cireaşa pe tort, adăugând: „Emil Constantinescu şi Traian Băsescu îşi ascund originea evreiască”.
Acest Don Basilio întârziat aplică, atît cât îl duce mintea, în mod „creativ” metoda insinuării, a marii calomnii, a unei cât mai mari şi mai gogonate minciuni, convins de mai cunoscuţii lui înaintaşi în practicarea acestei metode, că până la urmă ceva tot rămâne…
Cititorului neavizat i se induc astfel două idei principale:
1. România este în pericol de moarte. Desigur, de vină sunt evreii.
2. Toate guvernările de până acum au fost şi sunt trădătoare de neam şi ţară, incapabile să salveze bietul popor Român de nenorocirile trecute, prezente şi viitoare.
Concluzia, indusă subliminal, este evident, una singură: Ţara are nevoie de un salvator, care să fie adevărat patriot, iubitor de neam şi ţară, imaculat, justiţiar, etc. Parcă ne aducem aminte că se aşteaptă alegeri anticipate… Curat murdar, coane Coja!
Dacă am ajuns să fim imuni la alegaţiile şi delirele bombastice ale patriotarzilor care exhibă şi exploatează firescul sentiment naţional, arogându-şi titlul de „adevăraţi patrioţi”, abuzul de furibunde şi delirante atacuri antisemite, cu nimic justificabile, nu poate fi tolerat la nesfârşit.
Un „merit” totuşi are autorul/semnatarul articolului: a reuşit să aducă o contribuţie preţioasă la arsenalul de mistificări aberante: dacă atitudinea şi numărul de evrei din România nu mai poate să motiveze un curent antisemit, hai să devenim bravii purtători de stindard a luptei contra evreilor virtuali…şi dă-i, şi luptă…
Fiind evident, pentru un antisemit practicant, că evreii pot fi făcuţi oricând vinovaţi pentru toate neâmplinirile datorate neputinţei proprii, parafrazând o binecunoscută zicală românească, am putea spune că îndemnul pentru ei, conform metodei Coja, ar putea să sune: „Cine nu are evrei…să-i inventeze!”
Lăsând la o parte toate inepţiile conţinute în delirul lui Coja, trebuie să reţinem un fapt inedit, o frază care întruneşte în mod strălucit toate elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la violenţă: „Avertizăm comunitatea internaţională că proiectul …pune Poporul Român în situaţia de legitimă apărare şi îndreptăţeşte pe fiecare român la orice reacţie defensivă şi pedepsitoare…”.
Aşteptăm cu mult interes să vedem cât de „îndreptăţite” să aplice făptuitorilor paragrafele referitoare la instigare se vor simţi, în consecinţă, organele statului abilitate să aplice legile ţării…
În încheiere, merită amintită atitudinea de laşă complicitate a redacţiei foii în care a apărut articolul în cauză. Iată ce apare în „Nota Redacţiei” de la sfârşit: „Revista noastră nu împărtăşeşte toate punctele de vedere exprimate în acest material pe care îl consideră, în unele privinţe exagerat”. Fără comentarii.
Ionel Schlesinger
Corect pus puctul pe I.
O parte a cetățenilor israelieni de origine română au cerut redobândirea cetățeniei române. O parte pentru a primi drepturile de pensie a anilor lucrați în România, alții pentru a le permite copiilor să studieze în Europa ca cetățeni Europeni(copiii născuți în Israel neavând cetățenia română, dar putând să o dobândească dacă unul din părinți o are).
România de azi nu este România în care te-ai născut și ți-ai petrecut o parte din viață. Modul cum trăiești azi în Israel, USA, Canada, Australia, New Zealand și cum ai trăii în România de azi, este atât de diferit, încât nu cred că ai accepta.
Problema existenței Statului Israel, nu va duce la revenirea evreilor în țările de ”origină”
Articolul lui Ionel Schlesinger e de bun simt.O analiza pertinenta,la obiect.Ion Coja sapa cu succes la propia-i credibilitate prin minciunile gogonate pe care le inventeaza si le raspandeste prin scris si viu grai.Cred ca cel mai adecvat mod de al combate este ridiculizarea lui.Daca autoritatile competente nu iau atitudine {procuratura,Comitetul pentru combaterea discraminarii etc}probabil ca il considera iresponsabil desi ocupa un post de profesor universitar.Ion Coja nu e poporul roman care se manifesta cu totul altfel.Dar asta nu inseamna ca Ion Coja nu e nociv.
Iulian Sorin
Articol pur evreiesc, de disimulare a adevarului, de ameţire a publicului. Se şi vede din ecoul avut, ecou ce vine doar din partea evreiască. Domnul Coja avea perfectă dreptate, cei mai mulţi cetăţeni cu cetăţenie română dobîndită de curînd sunt de origine evreiască iar aşa zisele calcule ale domnului clej sunt doar pentru cei ce citesc doar pagina mondenă a ziarelor şi romanele soap.
Într-adevăr, evreii care au avut de suferit pe vremea lui Antonescu au fost mult mai puţini faţă de humerele vehiculate şi în general au fost cei care participau la acţiuni împotriva statului. Evreii care au plecat din ţară nu au fost forţaţi să plece ci nu au mai acceptat să traiască după principiile marxismului, principii pe care conaţionalii lor le-au împămîntenit în aceasta ţară ( fapt ce nu mai necesită argumente). Plecarea din ţară se făcea fără nici o problemă pentru ei nu ca pentru cetăţenii români majoritari pentru care părăsirea ţării era un lux pe care îl plăteau de multe ori cu pretul libertăţii dacă nu al vieţii şi care după 1989 şi-au redobîndit cu greu ceea ce Ana Pauker şi ceilalţi comunişti le-a confiscat. Unii nu au reuşit nici acum să-şi redobîndească avutul familiei. Chiar dobîndirea cetăţeniei romane de către moldoveni este o cale mascată prin care o mulţime de evrei din Moldova ( mulţime ce a dat năvală dupa ocuparea Moldovei de catre sovieticii lui Stalin Djugasvili, Trotki, Beria si mulţi alţii ) au dobîndit cetăţenia română. Dacă nu ştiaţi, ceea ce nu o să credîin ruptul capuli, în anii 90 cînd înca nu era voie ca străinii să cumpere pamînt în România, evreii ştiau de coloana a Va infiltrată în structuile de stat care lucrează pentru ei. Astfel au trimis aşa zişii investitori în ţară ăi au ănfiinţat o constelaţie de firme care au făcut o groază de precontracte de vînzare – cumpărare de proprietăţi extra si intravilane. Oare riscau ei evreii ataţia bani fără siguranţa că se va legaliza vînzarea terenurilor către străini. Nu o să mă convingeţi in ruptul capului. Toţi şefii de companii israeliene nu iau decizii pînă nu consultă părerea în Israel. Toţi pleacă joia in Israel si vin duminica super instruiţi cu ce au de făcut.
O alta „calitate” a lor, totdeauna evreii şi-au disimulat oribilităţile sub masca onomastică împrumutată de la popoarele ce i-au găzduit ( vezi ruşii sunt nenorociţii care au adus comunismul; francezii sunt criminalii care şi-au omorat regele cu întreaga familie plus nobilii, la revolutie; americanii sunt nenorociţii care-si trimt copii in războaie de ocupaţie pentru susţinerea democraţiei în lume.
Şi voi vreţi să vă cred aberaţiile voastre. De fapt de ce am eu pretentie să respectaţi pe goi si să nu atentaţi la proprietatea lui Akum, doar vi se cuvine nu-i aşa ?!?
Savuros prin ignoranta fudula acest comentariu semnat de acest antisemit anonim. Hai sa-l demontez bucata cu bucata.
Articol pur evreiesc, de disimulare a adevarului, de ameţire a publicului. Se şi vede din ecoul avut, ecou ce vine doar din partea evreiască. Domnul Coja avea perfectă dreptate, cei mai mulţi cetăţeni cu cetăţenie română dobîndită de curînd sunt de origine evreiască iar aşa zisele calcule ale domnului clej sunt doar pentru cei ce citesc doar pagina mondenă a ziarelor şi romanele soap.
Deci din partea mea, care citez date oficiale, e vorba de „asa zise calcule”, in schimb Coja, care scoate din burta un milion de evrei care ar fi primit cetatenia romana, „are dreptate”. Cred ca nu mai merita niciun comentariu.
Într-adevăr, evreii care au avut de suferit pe vremea lui Antonescu au fost mult mai puţini faţă de humerele vehiculate şi în general au fost cei care participau la acţiuni împotriva statului.
Ii recomand acestui antisemit ignorant sa citeasca raportul Comisiei prezidentiale „Elie Wiesel” cu privire la Holocaustul din Romania, dar si articolele de la rubrica Marturii a revistei ACUM scrise de persoane care la varsta deportarii in Transnistria erau copii.
Evreii care au plecat din ţară nu au fost forţaţi să plece ci nu au mai acceptat să traiască după principiile marxismului, principii pe care conaţionalii lor le-au împămîntenit în aceasta ţară ( fapt ce nu mai necesită argumente).
Nu necesita, deoarece antisemitul anonim nu le are, fiind un ignorant fudul dupa cum a demonstrat la cele doua afirmatii precedente. El foloseste minciuna in chip de adevar.
Plecarea din ţară se făcea fără nici o problemă pentru ei nu ca pentru cetăţenii români majoritari pentru care părăsirea ţării era un lux pe care îl plăteau de multe ori cu pretul libertăţii dacă nu al vieţii şi care după 1989 şi-au redobîndit cu greu ceea ce Ana Pauker şi ceilalţi comunişti le-a confiscat. Unii nu au reuşit nici acum să-şi redobîndească avutul familiei.
O alta minciuna. Au fost lungi perioade in care emigrarea evreilor (platita cu bani grei de statul Israel sau de persoane din Occident) a fost interzisa. Evreii carora le-au fost confiscate proprietati de catre statul roman in perioada 1945 – 1989 (reamintesc ca Ana Pauker a fost marginalizata incepand cu 1952) au avut exact aceleasi probleme in a le recupera ca si ceilalti cetateni romani.
Chiar dobîndirea cetăţeniei romane de către moldoveni este o cale mascată prin care o mulţime de evrei din Moldova ( mulţime ce a dat năvală dupa ocuparea Moldovei de catre sovieticii lui Stalin Djugasvili, Trotki, Beria si mulţi alţii ) au dobîndit cetăţenia română.
Asta e gogomania cea mai mare. In Republica Moldova la ora actuala nu sunt mai mult de 20000 de evrei, care n-au nicio afectiune pentru Romania, fiind supravietuitorii si urmasii celor deportati IN MASA de Antonescu in 1941.
Dacă nu ştiaţi, ceea ce nu o să cred în ruptul capuli, în anii 90 cînd înca nu era voie ca străinii să cumpere pamînt în România, evreii ştiau de coloana a Va infiltrată în structuile de stat care lucrează pentru ei. Astfel au trimis aşa zişii investitori în ţară ăi au ănfiinţat o constelaţie de firme care au făcut o groază de precontracte de vînzare – cumpărare de proprietăţi extra si intravilane. Oare riscau ei evreii ataţia bani fără siguranţa că se va legaliza vînzarea terenurilor către străini. Nu o să mă convingeţi in ruptul capului. Toţi şefii de companii israeliene nu iau decizii pînă nu consultă părerea în Israel. Toţi pleacă joia in Israel si vin duminica super instruiţi cu ce au de făcut.
Asta e tot atat de adevarata ca si chestia cu un milion de evrei care au capatat cetatenia romana.
O alta “calitate” a lor, totdeauna evreii şi-au disimulat oribilităţile sub masca onomastică împrumutată de la popoarele ce i-au găzduit ( vezi ruşii sunt nenorociţii care au adus comunismul; francezii sunt criminalii care şi-au omorat regele cu întreaga familie plus nobilii, la revolutie; americanii sunt nenorociţii care-si trimt copii in războaie de ocupaţie pentru susţinerea democraţiei în lume.
Paranoia.
Şi voi vreţi să vă cred aberaţiile voastre. De fapt de ce am eu pretentie să respectaţi pe goi si să nu atentaţi la proprietatea lui Akum, doar vi se cuvine nu-i aşa ?!
Va recomand sa faceti o vizita la psihiatru. Vedeti sa nu fie evreu ca s-ar putea sa atenteze la viata dumneavoastra pentru sange de Pesah…