Iubesc oamenii ce trec privind prezentul cu destinaţie şi curgere prin timp. Şi eu… am devenit bogat, am descoperit timpul şi, mergând în picioare încep o nouă călătorie spre ziua de mâine.
Îţi mulţumesc ţie fluviu de lumină, te rog să fii mai tare decât timpul şi să-l poţi vedea întreg. Îmi place să vorbesc despre tine, despre mine doar de mâine încolo când în urma mea voi rămâne în mai multe feluri, în jurul meu mă voi privi ca o spirală.
Şi ce văd? O măsură a mea pentru tot, o lume de căutări în care mă suprapun mereu prezentului şi singura cale de a-mi fi bine e să mă străduiesc pentru alţii. Şi ce fac? Privesc răsăritul şi asfinţitul clipelor aruncând flori pe ţărmul iubirii.
O floare pentru zbor, o alta pentru taină şi, aşa ştiu că floarea e în mâna purităţii. Înţeleg că trebuie să ştiu ce-i aşteptarea dată de nota muzicală a sufletului pentru a păstra fluviul de lumină.