S-a nascut intr-o zi frumoasa de iunie in anul X in localitatea X. Abia incetase mama lui cu tipetele, ca a inceput si el sa racneasca in bratele moasei comunale.
Dupa patru ani de la aceste evenimente el era un copil de treaba care se juca linistit cu semenii lui. Cand oamenii il intrebau cum il cheama si al cui este, ridica din umeri si spunea ca nu stie. “E inca mic,” spuneau toti, “o sa mai creasca”. Cand a ajuns in clasa a patra iar profesorul l-a intrebat cat fac doi si cu doi a ridicat din umeri si a spus ca nu stie. Totusi trecea clasa pentru ca tatal lui era seful judetenei de partid din judetul X. Acesta avea mare intelegere pentru fiul sau pentru ca si el avea probleme cu acest sistem complicat de matematica. Pentru asemenea lucruri avea o multime de subordonati care cu ajutorul unui calculator performant puteau obtine imediat rezultatul corect. Astfel, baiatul a reusit sa termine scoala generala, liceul si apoi facultatea. Desi era absolvent al Institutului de Agronomie, a obtinut in mod surprinzator o repartitie pentru Bucuresti. Acolo a cunoscut o fata care ii placea dar nu stia cum sa se apropie de ea, sa-i intre in voie. Era cam nedumerit. S-a dus asadar la o matusa pentru a cere un sfat. Batrana, care abia trecuse de 80 de ani, auzind despre ce e vorba, a zambit aratandu-si dantura originala pastrata de-a lungul anilor (un incisiv si un molar) si a grait: “De ce nu te insori cu ea? Cere-o pur si simplu de nevasta!” Asa o idee nu i-ar fi trecut lui niciodata prin cap. Zis si facut, s-au inteles si au facut nunta mare.
Casatoria a decurs linistita, sotia daruindu-i trei baieti pe cinste. Unul era inalt si blond cu ochi albastri. Se nascuse la noua luni dupa vizita in tara noastra a unor oameni de stiinta suedezi care se interesau de continutul de proteine si calciu din coaja oului de dropie. Sotia lui i-a condus prin Baragan si le-a aratat tot ce au dorit sa vada. Al doilea avea parul rosu si era plin de pistrui. S-a nascut exact la noua luni dupa plecarea unui lot de sportivi irlandezi veniti in Romania pentru a studia tehnica sariturii peste cal si a calcatului in strachini. Ea a fost ghidul lor, purtandu-i prin grajduri si printre strachini. Al treilea avea un ten foarte inchis, buze deosebit de carnoase si un par cret si negru ca pana corbului. Ii placeau foarte mult bananele si se catara cu mare usurinta in copaci. Se nascuse, ati ghicit, la noua luni dupa sosirea ei din Congo unde insotise o delegatie de savanti romani care faceau cercetari privind cauza curburii bananelor si urmareau determinarea exacta a unghiului de incovoiere al acestor fructe care, in acea vreme, nu prea erau cunoscute la noi. Cam nedumerit el a intrebat-o pe sotia sa de ce nu seamana cu el nici una dintre progenituri. Ea i-a explicat savant despre genele pe care le avem cu totii din mosi-stramosi si care pot influenta fizicul si caracterul urmasilor nostri. El nu prea a priceput chestia asta cu genele dar a ridicat nedumerit din umeri si a acceptat argumentatia.
Dupa un timp el s-a inscris in PCR. “De cand faci tu politica?” l-a intrebat ea. “Pai, nu fac” a raspuns el, “dar daca toata lumea se inscrie pot eu sa fac exceptie?” Si aici avem de a face cu buna motivatie de turma.
Evenimentele din ’89 l-au surprins si l-au nedumerit. Isi spunea:
Ce au avut bre, cu aia de-i impuscara? Stateam noi la coada la carne, dar daca nu era ce vrei sa faci? Era cam frig in casa, da’ puteam si noi sa mai imbracam un pulover mai gros. Si daca se intrerupea curentul ce? Abia mai faceam si noi ceva economie. Aveam doar lumanari de la raposatul vecin de la etajul sase, ba chiar si de la nunta baiatului cel mare. Acum avem toata ziua program la televizor si se uita nevasta-mea la zambaretul ala care zice ca e seful FSN. Cum il cheama dom’le ca nu mai stiu? In orice caz, tot ceva cu “escu”. Si mai e si frumosul ala despre care se spune ca mor toate femeile de la Apaca dupa el. Dar unii spun ca e mai bine pentru ca ne da caldura, curent, telenovele, apa calda si gasim de toate prin magazine. Dar mai sunt si unii care s-au suparat ca un politician ne-a numit pe noi romanii “stupid people”. Eu nu m-am suparat pentru ca nu am inteles despre ce era vorba. La noi la scoala s-a predat numai rusa.
Anii au trecut si eroul nostru s-a pensionat. Cand sotia i-a spus ca nu mai pot plati intretinerea el a propus debransarea. “Toata lumea face asa de ce nu si noi?” Statea si privea pe geam cum la fata aceea draguta de la parter vine in fiecare ora cate un barbat tanar. Poate ca aceasta Loredana Amelita Felicitas Ciotarnoiu (asa o chema, dar cei mai apropiati ii spuneau pur si simplu Safta) e profesoara si da meditatii baietilor de liceu, se gandea el. Si probabil ca si italianul ala care a inchiriat un apartament la etajul doi, da meditatii de italiana. In fiecare zi vine cu o alta eleva acasa. Ridica neputincios din umeri: “Ce sa cred? Pe ce te mai poti baza pe lumea asta? Nu mai e nimeni care sa-ti explice ce parere trebuie sa ai si in ce sa crezi.”
Dupa cativa ani Icsulescu se imbolnaveste si moare din lipsa de medicamente compensate. Rudele aflate in priveghi se uitau la el si se mirau ca nu mai ridica din umeri si nu mai are pe fata acea expresie de om care nu intelege nimic. Abia asteaptau sa fie inmormantat, caci nevasta-sa promisese un parastas pompos si imbelsugat.
Ah! Uitam sa va spun ca nasterea si moartea domnului X au fost cele mai importante, relevante si memorabile evenimente din viata sa.