Nu se stie ce motiv a avut Dumnezeu de a facut lumea. Posibil sa fi considerat ca se distreaza, sau cel putin a creat iluzia distractiei. In fapt lucrurile sunt destul de serioase! Astfel ca nu numai relatiile dintre barbat si femeie au devenit obiect de distractie pentru multi, dar si miscarea fizica, sportul a devenit subiectul aceleiasi manifestari umane.
La inceput a fost miscarea supravietuirii: lupta dintre prada si pradator. A urmat sportul, echivalentul miscarii pradatorilor. Rareori miscarea prazii a fost considerata sport.
Unii joaca rolul vulpii din sportul vinatorii englezesti, acestia fiind de regula spectatorii: sportivi imobili, storsi de bani si creeri pina la nivelarea universala a habotnicului. Ei, prin mijlocirea tuturor mecanismelor societatii, pina la cel mai inalt nivel politic, sunt folositi drept carne de tun, in slujba marilor afaceri din domeniu.
Sportivul de azi, educat ca sportiv pradator, trebuie sa invinga adversarul, nu sa fie doar un practicant al sportului liber, neatins de niscaiva interese obscure. Rasplata acestuia este direct proportionala cu implicarea sa in devorarea adversarului si profitul financiar scos din sportul afacere.
Daca pe sportivi ii inteleg, ei urmind un traseu ce le va asigura bani, putere, femei si alte beneficii, sportivului spectator, cel ce umple pina la refuz stadioanele in beneficiul sistemului, nu ii gasesc logica existentei. Nu numai ca isi ocupa timpul cu fleacuri (cine si cum face o fenta si trimite o minge intr-un spatiu gol, cine trimite mai multi mistreti pe lumea cealalta, ca in sportul vinatorii romanesti hiperpolitizate…), dar pe linga cheltuielile materiale se mai implica si afectiv, uneori pina la autodesfiintare.
Trecind cu vederea aspectele intunecate ale sportului actual, ne putem explica existenta acestuia in prezent ca o stare perena de fuga din calea plictiselii. Natura a creat creierul pe necesitati bioevolutive. O data ce omul a nascut societatea, creierul a ramas liber, in afara reactiilor de aparare fata de pericolele mediului. Astfel omul, a fost nevoit sa isi ocupe surplusul de creier activ cu lucruri inventate, de regula care sa il binedispuna, adica sa il reduca la minima gindire, reactie, la stergerea capacitatilor creierului de a reactiona la mediul inconjurator, la anularea unei vieti ecologice, mergind pina la anularea individului, la sectarea acestuia in rubrica fraier, sportiv spectator.
Asadar sportul este un act de aparare al organismului si gindirii noastre in fata inflatiei comoditatii sociale. Inchiderea voita in spatiile inchise ale locuintelor, spatiilor arhitecturale diverse, ne-au dus la starea de atrofiati, lipsiti de simtul miscarii naturale. Singura iesire din impas ar fi reintegrarea in natura, prin practicarea in aer liber a miscarii. Cu alte cuvinte ar trebui sa practicam sport de dragul sportului si nu de dragul averilor celor ce se declara stapinii acestuia. Sportul nu are stapini, ci doar practicanti. In rest totul este iluzie si prostie. De fapt tot ce este strain sportului de dragul sportului ar putea fi numit oricum numai sport nu.
Se stie ca fraierul inghite balaurul. Transformat in sportiv spectator (emotiv, alcoolic, consumator de tigari si seminte, batut pe stadioane de politisti si cu capul spart), omul de rind a ajuns sa ii idolatrizeze pe stapinii cluburilor sportive si pe fitosii zilei in domeniu. Fraierii ii invidiaza pe pseudosportivi! Frumoasa realizare umana.
Viitorul poate va redefini notiunea de sport. Mileniul III va aduce oare pacea zeiasca si in acest domeniu, atit de macinat de contradictii. In loc de practicarea unui sport util organismului nostru, practicam un sport care ne transforma in componente ale mecanismelor financiare cele mai absurde. Ne macinam banii, creierii, ne stergem personalitatea naturala creativa, devenim sclavii inculturii si mecanismelor de exploatare in masa.
Incepem sa redevenim maimute plictisite, fiinte obscure, incluse in structuri inumane.
Cred ca in dimineata asta, voi inchide televizorul si radioul, voi iesi de pe stadioane, voi ocoli chioscul de ziare si macar pentru citeva momente, iesit in natura, voi redeveni acel minunat animal, alergator natural, sportiv prin fire si dornic de existenta in ancestral.
Gh. Parascan