Daca esti mai mult decit un iubitor de informatii stiintifice si tehnice, adica un impamintenit al cercetarii stiintifice si tehnice, nu iti ramine decit dilema: CERCETARE STIINTIFICA FUNDAMENTALA sau CERCETARE TEHNICA SI TEHNOLOGICA (inventica).
De ce sunt importante cele doua directii de cercetare?
In primul rind cel ce pleaca pe calea cercetarii fundamentale, nu numai ca va trebui sa fie daruit stiintelor naturale (fizica, chimie, biologie, astronomie, matematica…), nu numai ca va trebui sa fie mereu informat cu ultimele noutati in toate aceste domenii, dar va trebui sa suporte cele mai ingrate lovituri morale si materiale pe care societatea umana le poate imagina:
– Nerecunoasterea oficiala (nepatentarea ideii stiintifice) este una din cele mai grele si incorecte decizii pe care societatea umana a reusit sa o impuna cercetatorilor stiintelor fundamentale;
– Nepatentarea ideii stiintifice a condus deseori la disparitia in plan istoric a descoperitorului;
– Nerasplatirea cercetatorului, consecinta directa a nepatentarii ideii, descoperirii…
– Nerecunoasterea activitatilor de cercetare si produsele acesteia in cazurile unor cercetatori autodidacti, cu studii in alte domenii…
Fara cercetare fundamentala, am fi inca simple maimute. Fara minime cunostinte de mecanica, omul nu ar fi creat arcul si sagetile, fara minime cunostinte despre natura, nu ar fi fost descoperita tehnica producerii focului… Este interesant ca societatea umana, pornita pe rasplatirea expresa a drepturilor de autor pentru manelisti, este prima care ignora drepturile de autor ale cercetatorilor stiintelor fundamentale. Ici si colo, uneori sunt rasplatiti onorific prin premii, publicari – de fapt maruntisuri ramase in urma aplicarii in tehnica si tehnologie a descoperirilor stiintifice.
Uneori ii intilnesti pe cercetatorii stiintelor fundamentale, imbatriniti de griji si uitati printre si prin cartile bibliotecilor, sau pe coclaurii naturii, printre stinci, valuri, izvoare, printre eprubete, calculatoare… Le vezi ridurile cautind sa le ascunda nemultumirile. Uneori pier in saracie, cu pensii de mizerie, personaje obscure ale unei lumi mereu in schimbare. Doar ici si colo, unii dintre cercetatori, intrati in politica, uitind de optiunile nobile initiale, ajung sa primeasca o rasplata oficiala, justificind aparent si inlocuind dreptul de autor cu dreptul de valoare oficiala, chichita imaginata parca sa adinceasca si mai mult nedreptatile pe care le indura cercetatorii stiintelor fundamentale.
Societatea a inventat notiunea de valoare, un fel de regina in lumea creatiei si descoperirii. Din nefericire aceasta notiune a fost folosita in a departaja activitatile cercetatorilor si vietile acestora, diminuind importanta unor descoperiri, vieti, pina la declararea acestora ca fiind mediocre… Oare in natura legile fundamentale nu sunt egale intre ele? De ce descoperitorii lor sunt ierarhizati de societati aberante in: valori, mediocrii si nonvalori?
Acest material vine sa ne reaminteasca de faptul ca nu exista nicaieri in lume un for autorizat sa recunoasca dreptul de autor pentru ideea si descoperirea stiintifica! Premiile Nobel nu fac decit sa demonstreze impotenta omenirii in domeniul respectarii drepturilor de autor. Unii justifica lipsa recunoasterii dreptului de autor in cazul descoperirii stiintifice, prin faptul ca legile naturii nu au fost create de savanti ci doar au fost puse in evidenta. Numai o minte bolnava poate gasi o astfel de justificare! Putini stiu cit efort, jertfa si daruire sunt necesare pentru a face o descoperire stiintifica. Cheltuielile materiale sunt uneori imense, consumul spiritual, imagistic, logic, poate ajunge la limitele umane. Si?… Sunt destui potentati ai zilei, ai istoriei, care sa spuna: Nu au facut decit sa scrijeleasca si adevarul natural a inceput sa se intrevada. Si pentru atita lucru ce vor?…
Cu adevarat, ce vor si savantii astia? Ce daca societatea arata acum ca in mileniul III si nu ca in comuna primitiva?
Dar cei care beneficiaza direct de descoperirile stiintifice sunt producatorii de obiecte tehnice, tehnici si tehnologii. Acestia pot folosi descoperirile stiintifice fara a da nimanui socoteala, in detrimentul descoperitorilor ce si-au sacrificat averea, viata, tineretea… De fapt este vorba de modul cum societatea umana intelege sa rasplateasca insutit un manelist, ignorind pe descoperitorul adevarurilor naturale fundamentale. Buna treaba si grea povara in circa unei lumi ce se vrea civilizata.
Domnule Parascan,
nu suntem de-acord aicea. Sunt practician, asa ca nu pot fi acuzat ca ma bag in treaba cu „picerele-nainte”…
Imposibil sa se faca ce spuneti dvs., pentru simplul motiv ca se scrie-n draci si nimeni n-are timp si nici chef sa faca demersuri pentru patentare (presupunanad ca ar fi posibil). Nu te-ai ocupa decat de patentare in loc sa te gandesti la ale tale.
Diseminarea cunostiintelor stiintifice ar fi la pamant, am face mari pasi inapoi.
In plus, cei care „se sacrifica” (perceptia dvs.), o fac din placere, fara a percepe eforturile astea drept sacrificii. Ca dac-ar face-o, s-ar lasa de meserie.
De fapt, e tocmai invers: cei care fac stiinta sunt dintre cei 5% norocosi de pe planeta, care-si castiga banul *facand ceea ce le place*.
Desigur, lumea nu da cu parale-n tine ca sa faci ce-ti place, da adica cu mai putine parale. Si, totusi, numarul cecretatorilor creste intr-una, semn ca nu-i deranjeaza statutul de care vorbeati. Rasplata cercetarii e de ordin intelectual, e vorba de mandria lucrului bine facut, folosit de altii in mod liber, ca semn al pretuirii pe care ti-o acorda.
Nici un cercetator adevarat (din aceia care fac stiinta chiar de dragul stiintei, nu pentru parvenire si onoruri adica) nu va face mare fas
din faptul ca cei din tehnologie sau din alte domenii sunt mai bine platiti.
Bine ca e cum e, ca altfel viata ar fi de-a dreptul insuportabila si progresul aproape nul.
Ce-ar fi daca ar trebui sa platesc tuturor (sutelor) celor pe care-i citez? De unde as scoate banu’, cum as mai putea face stiinta de unul singur, chiar si la tara sau portar fiind?
Cei care practica stiinta sunt platiti, pentru ca fac in general meserii in care educa pe altii intr-un fel sau altul, sau aplica chiar (cei din domeniul aplicatiilor) in productie, fiind platiti chiar de firmele care-i angajeaza.
Paralela cu manelistii cade pentru ca aia aduc banu’ imediat (asadar pot pretinde venituri pe masura), pe cand chestiile stiintifice se aplica aiurea, din an in Paste, te si miri cand pushca ceva mare.
Pe scurt, nici vorba, nu merge treaba.
Bine ati facut ca ati pus aceasta problema. Rau ati facut ca ati pus-o nesistematic deci neorganizat si deci si nepractic.
Descriptia de mai sus dovedeste imperfectiunea sistemului social si faptul ca omul ramane individual un neispravit si in zilele noastre.
Se intampla ca problema stiintei si a omului ma preocupa si pe mine. Tot sper mereu ca voi ajunge la o iluminare si vad ca piedici din ce in ce mi mari cauta sa-mi inece spiritul.
Incerc sa schitez ceva. In fapt omul cunoscator nu este altceva decat omul activ din punctul de vedere al nevoilor umane. Oamenii actiunii cred ca au intaietate in drepturi cand de fapt ar trebuie sa fie egali in drepturi cu oamenii specializati in cunoastere. Diviziunea aceasta trebuie contracarata prin ceva social. Este ceva ce tine de justitie. Dificultatea s-ar rupe la nivelul vietii individuale daca individul ar avea consecventa umana. Nu se intampla acest proces in actualul sistem deoarece acesta tinde sa-l alieneze pe om in loc sa-i favorizeze implinirea.
Totusi nu trebuie sa neglijam ca natura a creat si stari afective pozitive specifice genurilor si speciilor de activitati umane dintre care unele pot fi echivalente cu fericirea. Altfel, cum zice domnul Deaconescu, nu ar exista o explicatie a perseverentei in activitatea individului fie de cognitie pura fie de transformare obiectiva pura.Aceasta realitate a recompensei naturale nu ii scuteste pe parazitii ciolanari de greaua datorie pe care o au fata de lucratorii cinstiti, modesti de pe urma carora se infrupta. Deci problema este din nou de justitie sociala pentru a contracara salbaticia acestei vieti.