„Mamă, mi s-a redeschis rana aceea veche.
Durerea aceea fără măsură;
Când s-a spart icoana
Ştii, de era să mor.
Prima înfiorare,
Ca o trezire;
Prima minciună apoi.
Ca o ploaie de toamnă,
Prima dezamăgire.
Mă sugrumă din nou;
Serile mai ales,
Când fuge lumina.
Duminicile mai ales,
Când e atâta linişte-mprejur.”
„Dar a murit, dragă.
Nu, nu mai e.
A murit, îţi jur!”
Dan David, Los Angeles, 12-19-2004.
mi s-a redeschi „rana” si mine…sufletul plange
tocmai ieri a fost ziua de nastere a tatei (z”l)
om muncitor mereu cu unghile negre
lucra la Tzesatura, mereu sub razboaie
sa repare nu stiu ce pe linie electrica
mereu in zgomot, dar mare inventator cu decoratii, stele
acasa uita ca nu e la serviciu striga, ce sa-i faci,
asurzise putin
12 ore nu era suficient sa lucreze…
numai ca nu dormea la serviciu
si cica avusesem tata.
bianca