Nenumăraţi recidivişti periculoşi umblă fără grijă printre noi şi-şi văd liniştiţi de treburile lor. Adică fură, tâlhăresc, violează, ucid… cine să fie vinovatul ? Nu e deloc secret faptul – mărturisit cu nemulţumire firească, dar şi cu oarecare „sfială”, de numeroşi poliţişti – că îngăduitoarelor noastre legi şi sancţiuni penale li se alătură, frecvent, clemenţa unor procurori şi magistraţi, punând, cum s-ar zice, bomboana pe coliva liniştii cetăţeanului. Am remarcat şi în alte rânduri asemenea aberaţii soldate chiar cu morţi, făptuitorii fiind ticăloşi aflaţi în primele ceasuri de libertate, după ce îi vor fi convins pe oamenii legii de comportamentul lor… exemplar. Laitmotivul punerii în libertate a infractorului, pe care un procuror oarecare nu-l consideră pericol public, tinde să se transforme astfel în semnal de alarmă. Dacă mai punem la socoteală şi zelul avocaţilor bine plătiţi pentru a scoate basma curată cei mai odioşi criminali, avem imaginea exactă a atelajului din fabulă, pe care încearcă să-l tragă un rac, o broască şi o ştiucă – fiecare în felul său. Cât despre victime – totuşi, oameni -, nici o vorbă: drepturile omului se pare că trebuie să se aplice doar în avantajul ticăloşilor şcoliţi prin puşcării.
Legea este o regula de actiune scrisa sau spusa a carei respectare este garantata de forta coercitiva care este statul. Fara forta contrangatoare a statului legea ramane o simpla regula adica o inlantuire de cuvinte scrise sau spuse. Cine este statul? Statul este un grup de oameni. Ce sunt oamenii? Niste amimale evoluate. Ce este Dumnezeu? O notiune vida, adica o idee in sfera careia nu se gaseste nici un element. Deci Dumnezeu este gol si prin urmare suntem la dispozitia oamenilor. Stam rau stimabile daca suntem la dispozitia animalelor superioare…
Asta e. Uneori ne complacem sa stam la mana unora care nu vad mai mult decat lungimea pantofului si, in general poarta cu cateva numere mai mult pentru a nu-i strange….
Vali
Exista indivizi pentru care a face puscarie nu este deloc o problema. Fata de cocioaba unde a crescut, un asemenea individ vine la inschisoare ca la hotel: are patul lui, mananca la masa, are caldura iarna. Pentru altii, detentia e scolarizare. In anumite medii, a nu fi facut puscarie e jenant.
La cealalta extrema, stau cei care se pricep sa fure atat de mult, incat sa-si plateasca gras libertatea si sa le ramana destul si lor.
Culmea nesimtirii este ca unii dintre acesti indivizi, in loc sa stea unde le este locul, sint popularizati pe posturile de televiziune, la ore de maxima audienta. Fiind prezentati ca oameni onorabili, sint dati ca exemplu al reusitei in viata, in afaceri…
Va multumesc pentru trecere. Sunt un jurnalis bataios, dar… mai este mult pana departe.
Vali.