M-am aflat la New York într-o duminecă de ianuarie și unul din obiectivele principale ale vizitei mele a fost Memorialul 9/11. Am pășit cu respect, tristețe și compasiune în acest spațiu, unde într-o dimineață senină de septembrie, mii de vise au fost spulberate într-o zbatere de geană. Nu voi putea uita niciodată imaginea tânărului cuprins de disperare la etajul superior al unuia din cele două turnuri, care a preferat să se arunce în abis, îmbrățisând astfel sfârșitul.
Memorialul 9/11 construit în New York, în memoria celor uciși în atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 și 26 februarie 1993, aduce un omagiu celor dispăruți, celor care și-au riscat viața salvând pe alții, onorează miile care au supraviețuit, amintind curajul și compasiunea populației după acele zile de tristețe și teamă.
Design-ul acestui memorial, intitulat „Reflectând Absența”, a fost selectat în 2004 dintre 5.201 de lucrări primite din 63 de țări, de către comisia unui concurs internațional de design. Arhitectul Michael Arad, împreună cu arhitectul peisagist Peter Walker sunt autorii acestui concept. Memorialul lasă absența să vorbească singură. Golul creat de cele două turnuri gemene e simbolul pierderilor omenești suferite, tăcerea fiind mai puternică decât cuvintele rostite.
Memorialul 9/11 include două bazine masive, pe a căror laturi interioare apa cade în cascade de 10 m adâncime, adunându-se undeva în adâncul pământului. Bazinele sunt construite pe locul unde, până la data de 11 septembrie 2001, se ridicau maiestuoase cele două turnuri gemene. Senzația conferită este cea de gol, de pierdere, de absență, amintindu-ne de viețile celor dispăruți în aceste atacuri.
În plăcile de bronz așezate pe laturile celor două bazine sunt înscrise numele celor 2.983 de copii, femei și bărbați uciși în atacurile din New York, la Pentagon și în Pennsylvania, inclusiv în atentatul din 1993 care a avut loc la World Trade Center.
Numele sunt tăiate în plăcile de bronz, permițând vizitatorilor să vadă apa prin conturul literelor citite, iar noaptea, reflectoarele aflate în interiorul bazinelor emit fascicule de lumină printre golurile aflate în fiecare literă.
Imensitatea acestui spațiu și mulțimea numelor înscrise subliniază amploarea distrugerilor suferite. Vizitatorii aflați la marginea bazinului, privind apa care cade cu putere într-un abis, rămân cu senzația că ceea ce este în spatele acestui parapet este inaccesibil.
Piața memorialului este un loc de meditație, de aducere aminte și de speranță. Situată între zgârie norii new yorkezi, locuitorii sunt invitați parcă să pășească zilnic în interiorul acestui spațiu, parte integrantă din viața metropolei.
Muzeul Național September 11 își va deschide porțile în cursul anului 2012, devenind principala instituție responsabilă cu analiza implicațiilor evenimentelor 9/11, documentând impactul acestora și explorând continua lor semnificație.
Piața Memorialului este împânzită cu 400 copaci plantați, insuflând speranță și renaștere, victoria vieții asupra morții, creând un spațiu contemplativ, separat de zgomotul și atracțiile metropolei. Acești copaci, asemănători memoriei omenești, necesită îngrijire de către cei care vizitează acest spațiu. Ei ne amintesc de viață şi servesc drept mărturii ai distrugerii şi reînnoirii vieţii, prin propriile lor cicluri anuale. Memorialul exprimă atât pierderea incalculabilă a vieții, dar și puterea ei de regenerare.
Vizitatorii pășesc tăcuți pe aleile înzăpezite ale memorialului, păstrează momente lungi de tăcere în preajma celor două bazine-cascadă, unii dintre ei mângâind cu degetele conturul literelor înscrise în bronz. Emoționați, vizitatorii privesc apoi spre construcțiile care au loc în preajmă, spre viitor.
Situat în inima lui World Trade Center (ocupând opt din totalul de 16 acri), memorialul este un tribut adus trecutului și și o rază de speranță pentru viitor. Vizitatorilor din întreaga lume li se oferă șansa de a fi martori la renașterea zonei prin construcția turnului 1 (Freedom Tower), care va fi cea mai înaltă clădire din Statele Unite ale Americii (1776 picioare – 541 metri).
„America will stand steadfast and overcome the grievous loss it has sustained. To the families who are undaunted and continue their efforts, to the volunteers who give endless hours of their time America salutes you! NY 2011”
I have not yet seen the memorial fountain site in person, but just looking at the pictures and the anniversary date films from US television was heartbreaking enough. For those of us who are American citizens, this memorial for some is even more heart-wrenching. For me, it seems as if the waters representing the lives lost go down into a bottomless pit and disappear just as these innocent people disappeared in the destruction by being pulverized or losing their lives through fire or jumping out of windows as a last desparate act. Personally, I do not like the memorial. It does not seem to lift the dead up as to Heaven as it makes them go down into darkness, in that large hole in the ground, leaving still a large gape in our hearts as it did on that day.
Consider de importanta deosebita cunoasterea istoriei si marcarea spre neuitare a locului
unde oameni civili,neimplicati intr-o confruntare militara, au fost ucisi.Fie pasagerii
care se aflau in avioanele deturnate pentru a fii folosite ca „torpile”,fie cei care lucrau
in birourile din cele doua turnuri gemene au pierit fiind ucisi de oameni crescuti,edu-
cati pentru a ucide.
Este deosebit de important ca generatiile viitoare sa stie si sa nu uite, ramane
speranta ca nu se va mai repeta.
Dna Dobrin, multumesc pentru acest articol si fotografii. De fiecare data cand vizitez acest loc, simt, si nu sunt singura, prietena mea sustine acelasi lucru, o greutate pe suflet, o greutate in respiratie ca si cum am fi sub un nor nevazut, chiar cand cerul este senin si arde soarele.
@Natalie: I did not visit the memorial yet, so I can’t speak from first hand experience and impression, I only looked at pictures and saw it on TV. But I think you have a good point. It looks as if it’s not uplifting. Anyway, I guess it hasn’t been easy to decide on the right project, and the motivation, as described in the article, has won the hearts of the commission.
Doina