Nicolae Micu
Fost ambasador la Consiliul Europei
In discursul rostit la 20 ianuarie la intalnirea cu Corpul Diplomatic din Bucuresti, presedintele Traian Basescu a subliniat ca integrarea Romaniei in Uniunea Europeana continua sa ramana prioritatea politicii sale externe in 2006. Seful statului s-a aratat convins ca tara dispune de mijloacele si posibilitatile necesare pentru indeplinirea tuturor angajamentelor asumate prin Tratatul de aderare, astfel incat Romania sa devina membra UE la 1 ianuarie 2007.
Admiterea in aceasta Organizatie va marca infaptuirea integrala a obiectivului enuntat in timpul revolutiei romane din 1989, acela al aderarii Romaniei in toate institutiile europene si euro-atlantice din care nu facea parte la vremea respectiva: Consiliul Europei, NATO si Uniunea Europeana. Prezenta in aceste trei organisme, impreuna cu calitatea sa de membru fondator al Organizatiei pentru Securitate si Cooperare in Europa (OSCE), este de natura sa confere noi dimensiuni participarii Romaniei la eforturile si actiunile vizand intarirea unitatii europene, afirmarea solidaritatii transatlantice, dezvoltarea cooperarii cu toate statele vecine si consolidarea stabilitatii in regiunea Marii Negre, Balcani si Caucazul de Sud, precum si mentinerea pacii si securitatii internationale. Imensele eforturi si resurse materiale si intelectuale investite in ultimii 16 ani pentru ridicarea societatii romanesti la inaltimea cerintelor calitatii de membru al Consiliului Europei, NATO si, in curand, al Uniunii Europene, pot fi acum orientate spre desfasurarea in fiecare din aceste organizatii a unei activitati pe masura dimensiunii, potentialului economic, bogatiei cultural-spirituale si pozitiei geografice ale Romaniei.
Pentru a putea juca in Uniunea Europeana rolul pe care aceasta il asteapta din partea sa si pentru a beneficia integral de avantajele care decurg din calitatea de membru al UE, Romania are de dezvoltat politici si strategii pe termen mediu si lung in cel putin patru directii principale: accelerarea dezvoltarii si modernizarii sale economice si sociale, perfectionarea functionarii institutiilor democratice, promovarea unei politici externe de larga deschidere internationala si intarirea coeziunii societatii romanesti in aceste probleme de insemnatate vitala pentru viitorul natiunii.
Este evident ca, fara o puternica economie moderna, capabila sa faca fata competitiei severe din Uniunea Europeana si care sa ofere locuri de munca tuturor romanilor apti de lucru, Romania ar fi condamnata sa ramana in continuare pe pozitia jenanta de codasa, in raport cu toate celelalte tari membre ale UE, la principalii parametri ai vietii economice si sociale. Fara o asemenea economie, tara noastra nu ar fi in masura sa aloce pentru educatie, cercetare, sanatate, asigurari sociale, protectia mediului si aparare necesarul de fonduri cerut de Uniunea Europeana din partea membrilor sai, sa scuteasca milioane de romani de nevoia de a pleca in strainatate in cautarea de lucru si, in special, sa elimine motivul exodului masiv de tineri specialisti din tara, exod care este detrimental intereselor de perspectiva ale societatii romanesti.
De aceea, se impune elaborarea si adoptarea cu maximum de urgenta a unui program de dezvoltare si modernizare economica si sociala a Romaniei pe termen mediu si lung, care sa tina cont de resursele noastre materiale si umane, de traditiile si experienta tarii in ramuri industriale importante pentru comertul mondial, de potentialul considerabil al agriculturii si turismului romanesc si de pozitia Romaniei de principala punte de legatura si comunicatii a Uniunii Europene cu vaste piete si uriase surse de petrol si gaze din Rusia Caspica, Asia Centrala si Orientul Mijlociu.
Un asemenea program, care ar trebui sa fie sustinut de toate fortele politice din tara, de sindicate, patronate si alte componente esentiale ale societatii civile, ar fi de natura sa confere continuitate eforturilor de constructie economica a tarii in conditiile schimbarilor de guverne dintr-o societate democratica, sa stimuleze atragerea de investitii straine si, in special, sa faciliteze elaborarea de proiecte valabile pentru folosirea integrala a fondurilor structurale care ne vor fi alocate de Uniunea Europeana. Dupa cum declara Comisarul european pentru Afaceri Economice si Monetare, Joaquin Almunia, in timpul recentei sale vizite la Bucuresti, daca nu suntem pregatiti din punct de vedere economic, “beneficiile care vin odata cu aderarea la UE pot sa dispara sau sa fie obtinute doar partial”.
Functionarea corecta a institutiilor democratice ale societatii romanesti si aplicarea neabatuta, fara exceptii, a legilor tarii sunt, de asemenea, determinante pentru locul pe care Romania il va ocupa si pentru rolul pe care il va putea juca in Uniunea Europeana.
De cea mai mare insemnatate este in aceasta privinta respectarea stricta a principiului democratic al separarii puterilor in stat, potrivit caruia Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii; presedintele reprezinta statul roman si este garantul independentei nationale, al unitatii si al integritatii teritoriale a tarii; guvernul, potrivit programului sau de guvernare aprobat de Parlament, asigura realizarea politicii interne si externe a tarii si exercita conducerea generala a administratiei publice; administratia publica se intemeiaza pe principiile descentralizarii, autonomiei locale si deconcentrarii serviciilor publice; justitia se infaptuieste in numele legii, ea este unica, impartiala si egala pentru toti, iar judecatorii sunt independenti si se supun numai legii.
Respectarea principiului separarii puterilor in stat impune dezbaterea si adoptarea legilor tarii de catre Parlament, asa cum se intampla in toate tarile membre ale Uniunii Europene si in celelalte state democratice din lume. Practica legiferarii prin ordonante si ordonante de urgenta ale Guvernului, care s-a dezvoltat in tara noastra in anii de dupa revolutie, reprezinta principala cauza a instabilitatii noastre legislative, deoarece actele respective, reflectand vointa guvernului in exercitiu, sunt privite de la inceput ca avand o durata limitata si ca fiind susceptibile de a fi modificate odata cu instalarea guvernului urmator.
Aceasta perceptie de instabilitate legislativa are un efect daunator asupra raporturilor din societate si, in special, asupra eforturilor de creare in tara a unui climat economic si politic stabil si predictibil – conditie esentiala pentru atragerea de investitii straine si autohtone in proiecte majore de dezvoltare si modernizare a economiei romanesti.
Admiterea in Uniunea Europeana creeaza premise pentru desfasurarea unei politici externe de larga deschidere internationala, intemeiate pe principii si avand ca principale obiective servirea efectiva a intereselor nationale si sprijinirea activa a proceselor de integrare europeana, a actiunilor de intarire a solidaritatii transatlantice si a eforturilor de consolidare a pacii si securitatii internationale. In aceasta perspectiva, comportamentul international al Romaniei in perioada post-aderare la UE ar putea face obiectul unei strategii de politica externa convenite intre principalele forte politice si adoptate de Parlament . O asemenea strategie ar urma sa jaloneze orientarile esentiale ale actiunii diplomatiei romanesti: contributia efectiva la constructia europeana si la afirmarea Uniunii Europene ca factor esential in mentinerea pacii si securitatii internationale in era globalizarii; armonizarea abordarilor si actiunilor Uniunii Europene si NATO, precum si ale OSECE si Consiliului Europei, in cautarea de solutii la problemele regionale si globale; cresterea aportului politic si diplomatic al Romaniei, ca membru al UE si NATO, la consolidarea pacii si stabilitatii si la extinderea cooperarii multilaterale dintre tarile din zonele vecine – regiunea Marii Negre, Balcani si Caucazul de Sud; extinderea relatiilor economice, politice si culturale cu tarile din afara spatiului euro-atlantic care prezinta interes pentru nevoile viitoarei economii romanesti; intensificarea participarii Romaniei la eforturile de solutionare a problemelor globale care ameninta pacea si securitatea mondiala, cum sunt controlul si reducerea armamentelor si prevenirea proliferarii armelor de distrugere in masa, combaterea crimei organizate, terorismului si traficului ilicit cu stupefiante, arme si persoane, protectia mediului, reglementarea pasnica a diferendelor care pot degenera in conflicte.
Nu de mai mica insemnatate este asigurarea in tara a unei coerente de abordare, pozitii si vointa politica intre institutiile statului, partide politice si exponenti ai societatii civile in legatura cu problemele fundamentale ale natiunii: adoptarea si aplicarea unui program de dezvoltare si modernizare economica si sociala accelerata a tarii, perfectionarea functionarii institutiilor democratice si promovarea unei politici externe active si responsabile, pornind de la raspunderile importante care vor reveni Romaniei ca membru al Uniunii Europene.
Discutiile cu ascutit ton polemic care au loc in ultimul timp in societatea romaneasca nu pot decat sa afecteze procesele de pregatire a admiterii in UE peste mai putin de zece luni si sa proiecteze in tarile Uniunii o lumina nefavorabila asupra situatiei reale din Romania. Pentru a reusi in marele proiect care este admiterea si integrarea in Uniunea Europeana, putem gasi inspiratie in exemplele Portugaliei, Greciei si Spaniei care, in tranzitia lor de la dictatura la sistemul democratic si integrarea in UE au facut o demonstratie de unitate nationala in problemele–cheie ale acestei tranzitii – dezvoltarea economica si sociala, democratia si politica externa.
Este bine sa fim OPTIMISTI si VISATORI, dar absolut necesar este sa fim REALISTI.
STAREA NATIUNII în România, asa dupa cum mentioneaza mediile de informare occidentale, si nu în cele din urma cele constatate de subsemnata, sunt DEPLORABILE. Mentionez în mod special tragedia saraciei pensionarilor, bolnavilor, copiilor orfani, discrepanta între pensii, si salarii, fata de preturile pietii etc. La acestea adaug neîngrijirea si distrugerea bogatiilor naturale si a patrimoniului national al României, care ar putea constitui o forma de venit în domeniul TURISTIC.
Speranta intrarii României în UE este o dorinta, dar aceasta nu înseamna ca poate fi realizata 100%, atâta vreme cât înca sunt foarte multe conditii impuse si neîndeplinite.
Atâta vreme cât nu va fi rezolvata problema „revolutiei din 1989”, adica cine sunt vinovatii care au dispus si au tras în populatia civila, cât timp coruptii nu vor fi dati la iveala si condamnati, iar declaratiile de avere agonisita dupa 1989 nu vor fi publice si pedepsiti vinovatii, precum si a actualilor politicieni care au colaborat cu securitatea si nu în cele din urma tragediile familiare, care datorita faptului ca parintii pleaca în lume sa câstige o „pâine mai buna”, iar copiii minori ramasi acasa se sinucid, NIMIC si NIMENI nu va da crezare promisiunilor guvernului actual din România.