Textul care urmeaza este traducerea unei discutii purtate in forumul FAZ „Warum bekommen die Deutschen keine Kinder mehr?” (De ce nu mai fac nemtii copii?)
Mai exista ea oare, erotica adevarata?
Frank Bach, 15.01.2005
Sexul fara rusine este sex si nu erotica. Acolo unde orice urma de rusine a fost anulata, tresarirea erotica a murit de mult.
Ma intreb doar ce legatura are acest fapt cu plozii care urmeaza sa vina pe lume. Niciuna.
Har Domnului, pentru noi oamenii exista erotica fara balast reproductiv, fie ca autoerotica, homoerotic, erotica a puterii, erotica a durerii, erotica fetisista sau erotica transcedentala.
Ce deosebeste de fapt adevarata erotica de acrobatica narcisist-masinala de inalta performanta redusa la stadiul de eveniment glacial a trupurilor standard bronzate si operate estetic?
Onestitate respectiv retorica putreda
G. Cionoiu, 16.01.2005
Frank Bach isi inchipuie probabil ca afirmatiile cuprinse in articolul sau “Mai exista ea oare, erotica adevarata?” sunt greu de contestat, dar in urma unei analize atente se constata ca este vorba doar de niste baloane de sapun colorate. Atunci cand enumera elemente ale multimii “erotica fara balast reproductiv” autorul utilizeaza notiuni generale (si din punct de vedere moral relativ neclare): “autoerotica”, “homoerotica”, “erotica puterii”, “erotica durerii”, “erotica transcedentala”, dar evita notiunile limpezi: erotica exhibitionista, erotica anala, erotica orala, zooerotica, necroerotica, pedoerotica, sadoerotica (posibil cauzatoare de moarte), masoerotica (posibil cauzatoare de moarte), canibalerotica (cu siguranta cauzatoare de moarte). Oare de ce?
Onestitate respectiv retorica putreda: continuare
G. Cionoiu, 17.01.2005
Intrucat dl. Bach nu a binevoit sa ma ma onoreze cu o contrareplica am decis sa raspund eu insumi la intrebarea “oare de ce?”.
Sunt ferm convins ca dl. Bach stie ca Freud a scris ca omul care isi propune sa-si exerseze libertatea in imparatia sexului poate depasi orice limita a rusinii, a scarbei, a durerii si a milei. Se pare insa ca dl. Bach vrea sa-l dezinformeze pe cetateanul de rand.
Datorita “dragostei” nemarginite fata de adevar in universitatile din Germania de azi studentiilor li se baga in cap ideea ca Freud nu mai e actual. In lumea postmoderna pe pagina web pretins crestina http://www.buber.de.christl/unterrichtsmaterialien/freud.html se afirma urmatoarele: Teoria sexuala a lui Freud trebuie inteleasa in contextul pudoarei exagerate specifice epocii sale (care nu il excepta nici pe el). Cei care cunosc opera lui Freud observa imediat ca afirmatia citata este aberanta. Aparentul paradox trebuie insa privit prin prisma lui Orwell. Notiunile “nu mai e actual = depasit” si “influentat de pudoarea exagerata specifica epocii sale” , inseamna in realitate “momentan politic incorect” si in consecinta “nedorit”.
In lumea postmoderna se sugereaza ca in domeniul sexualitatii omul emancipat poate si are voie sa-si testeze si sa-si forteze limitele propriei rusini, suportante a scarbei si cruzimii. Noam Chomsky subliniaza ca in lumea postmoderna pentru a se putea mentine nestingheriti la carma societatii, detinatorii puterii ii determina prin intermediul mass-media pe oameni sa se preocupe in principal de sine insasi.
Conform teoriei sublimarii a lui Freud – pe care o consider intru totul corecta – neamtului care s-a lasat relativ recent mancat de acum celebrul canibal din Rottenburg, i-a corespuns pe vremea lui Hitler Marta Goebels (care a avut initiativa de a se sacrifica impreuna cu intreaga familie pentru a oferi poporului german pilda devotamentului absolut fata de cauza nazismului). Conform aceleiasi teorii, numerosilor tineri occidentali care se sinucid anual in perioada postmoderna datorita grijilor cauzate de dragoste, le-au corespuns in Europa moderna a perioadei 1848-1945, zecile de mii de tineri fanatizati de propaganda nationalista care s-au inrolat ca voluntari si s-au sacrificat eroic pentru patrie si le corespund in lumea islamica de azi tinerii care sunt gata sa comita atentate sinucigase motivate politic si argumentate religios. Fondul psihic al sinucigasului adolescent german influentat azi de reviste sexualizante gen Bravo si de posturi de televiziune gen MTV care transmit sistematic mesajul Drugs, sex and rock’n roll! este identic cu fondul psihic al adolescentului fost membru al organizatiei Hitlerjugend fanatizat de propaganda nazista care s-a sacrificat eroic pentru patrie si führer, in timpul celui de-al doilea razboi mondial.
Puternicilor lumii postmoderne le este mult mai comod sa-i dirijeze pe oamenii cu tendinte (auto)distructive pronuntate in abisul perversiunii sexuale, decat sa le arate drumul adevaratei credinte in Evanghelie, care i-ar putea feri de aceste tendinte. Nu contest faptul ca unii ar putea deraia pe drumul pseudocrestin al intolerantei religioase de factura asa zis conservatoare. Tin sa subliniez insa faptul ca in ziua de azi, in asa-zisa lume libera, spalarea sistematica a creierelor a condus la starea de fapt ca drumul adevarat descris de Evanghelie sa fie mult mai des confundat cu drumul pseudocrestin – dar declarat tolerant si profund crestin – al intolerantei postmoderne relativiste. (Relativismul moral al lumii postmoderne este evident entropic si intolerant pentru ca nu admite sa-i fie pusa in discutie legitimitatea. Dovada cea mai graitoare a acestui fapt o costituie impunerea treptat in UE a echivalarii depline a parteneriatelor homosexuale cu casatoria: Olanda, Belgia si recent “profund catolica” Spanie au legiferat acest pas.)
Pentru a explicita termenul “drumul adevaratei credinte in Evanghelie” repet cateva afirmatii pe care le-am facut in capitolul “O viziune politica” (cuprins in cartea Procesul tranzitiei – respectiv volumul Manusa lui Schiller): La fel ca si celelalte mari religii, crestinismul afirma in fond ca omul are datoria de a se stradui sa respecte Decalogul. Evanghelia subliniaza insa ca acest imperativ presupune intelegerea necesitatii asumarii responsabilitatii sociale si cosmice individuale si asumarea acesteia. Intelegerea necesitatii asumarii responsabilitatii sociale si cosmice individuale si asumarea acesteia conduc la intelegera faptului ca indatoririle fundamentale ale omului sunt: respectarea intocmai a poruncii “Sa nu ucizi!” si straduinta de a-si infrana pornirile instinctuale: egocentrismul, egoismul si instinctul sexual. Sustin ca in esenta mesajul transmis de Evanghelie omului mediu este identic cu mesajul dictonului care afima ca scopul vietii unui om este de a planta un pom si de a creste un copil – adica de a trai in spiritul responsabilitatii fata de societate si natura si in spiritul smereniei fata de Dumnezeu, creatorul acestora.
In ceea ce priveste infranarea instinctului sexual, Noul Testament incrimineaza fara echivoc tendintele poligame si perverse, dar subliniaza ca omul are dreptul de a trai – FARA A SE RUSINA – in cadrul casatoriei placerea actului sexual normal.
Exista erotica autentica.Este o problema privind termenii.Daca nu ar exista autenticitate nici in erotica atunci chiar ne-am duce de rapa.Dereglarea vine din intentie sau involuntar.Ne ocupam de abaterile intentionate de la autenticitatea erosului.Ele au scopuri straine naturii si trebuie urmarite pe specii si varietati.Daca vor sa stopeze inmultirea populatiilor pe pamant sa nu fie asa de rusinosi si sa o spuna drept pentru ca poate exista o solutie mai buna decat nebunia.
Domnule Cionoiu,
am o intrebare: ce-are erotica cu pudoarea?
Cred ca va referiti probabil la pornografie (traducere: erotica lipsita de pudoare).
Pudoarea se refera intotdeauna la relatia cu *altii*, cu un public larg, cu o multime. Repet asadar intrebarea: ce-are, erotica, cu pudoarea?
Caci, in ceea ce priveste erotica, absolut tot ce se-ntampla intre doi parteneri (subliniez, parteneri, adica de comun acord) tine de erotica, n-are nimic de-a face cu pudoarea.
Pudibonzii, sa ne lase-n pace, ca noi nu ne bagam in erotica lor proprie.Erotica? O chestiune pur personala, nimeni nu-si baga nasul in erotica mea proprie.
Daca la pornografie se referea insa materialul, atuncea de ce nu „pornografie” in loc de erotica? N-as fi avut atunci absolut nimic de comentat.
Domnule Zob: e buna chestia cu erotica adevarata, zau, sunt pe de-antregul de acord.
De fapt, despre ce se discuta p-acilea, ca nu mi-am dat prea bine seama la ora asta tarzie din noapte.
Cat despre erotica fara procreatiune pai, asta-i chiar ratiunea mea de a fi in meserie. Cum zicea Moisil odata: „Voi, inginerii, va
f…ti doar pentru a face copii, noi, matematicienii o facem din placere”.
***Cat despre erotica fara procreatiune pai, asta-i chiar ratiunea mea de a fi in meserie. Cum zicea Moisil odata: „Voi, inginerii, va
f…ti doar pentru a face copii, noi, matematicienii o facem din placere”.***
Domnule Nea Marin,
Sper că admiteţi că din ultima frază a articolului meu nu reiese că aş susţine punctul de vedere al inginerilor la care se referea Moisil:
“In ceea ce priveste infranarea instinctului sexual, Noul Testament incrimineaza fara echivoc tendintele poligame si perverse, dar subliniaza ca omul are dreptul de a trai – FARA A SE RUSINA – in cadrul casatoriei placerea actului sexual normal.”
***Pudoarea se refera intotdeauna la relatia cu *altii*, cu un public larg, cu o multime. Repet asadar intrebarea: ce-are, erotica, cu pudoarea?***
Domnule Nea Marin,
Articolul actual se înscrie într-o serie de articole care îşi propun să denunţe efectele negative ale libertinajului sexual şi ale pornografiei. Pentru a putea răspunde precis ecoului dumneavoastră voi defini mai întâi cu ajutorul dicţionarului enciclopedic trei termeni: “erotica”, “pornografia”, “pudoarea”:
erotica = domeniul spiritual-sufletesc ce cuprinde dragostea senzuală, viaţa sexuală
pornografia = reprezentare verbală sau imaginală a actelor sexuale prin sublinierea unilaterală a domeniului genital şi prin excluderea aspectelor psihice şi parteneriale ale sexualităţii
pudoare = 1. sentimentul ruşinii; 2. castitate
Îndrăznesc să afirm că definiţiia dată de dicţionarul enciclopedic pudorii nu prea seamănă cu definiţia propusă de dumneavoastră.
Sentimentul ruşinii nu ***se refera intotdeauna la relatia cu *altii*, cu un public larg, cu o multime***. Sentimentul ruşinii îl deosebeşte pe om de animal şi se referă în primul rând la relaţia omului cu un sistem de norme etice la care se raportează şi la relaţia sa cu sfera transcendentală.
Legătura dintre erotică şi pudoare este foarte strânsă. Pudoarea îl poate împiedica pe om să dea frâu liber componentelor entropice ale instinctului sexual şi poate susţine stabilitatea psihică a individului şi implicit normalitatea societăţii.
Pornografia atentează la pudoare pentru că, sugerând că aspectele psihice şi parteneriale ale sexualităţii sunt lipsite de importanţă, pledează pentru idolatrizarea sexului ca scop în sine . Anihilarea sentimentului ruşinii conduce la denaturarea eroticii.
Raportul “pudibond” / “pudoare” este identic cu raportul “libertin” / “libertate”. O afirmaţie a Sfântului Apostol Pavel referitoare la libertinajul sexual ne poate ajuta să percepem corect atât ideea de libertate cât şi cea de pudoare: “Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos”.
În domeniul eroticii omul este liber sa opteze pentru înfrânarea componentelor entropice ale instinctului sexual sau pentru eliberarea acestora. Renunţarea la pudoare (la sentimentul ruşinii) conduce însă la autodistrugerea individului, fapt sezizat ulterior şi de ateul Freud, părintele revoluţiei sexuale.