CENTRUL NAŢIONAL ROMÂN pentru
INSTITUTUL INTERNAŢIONAL DE TEATRU
CENTRE ROUMAIN pour L’INSTITUT INTERNATIONAL DU THEATRE
ROMANIAN CENTRE for the INTERNATIONAL THEATRE INSTITUTE
UNITER, 010305, BUCUREŞTI, Str. George Enescu 2-4, Tel: +4021/315 36 36, 313 42 78, 311 32 14
Fax: +4021/ 312 09 13, e-mail: office@uniter.ro, site: www.uniter.ro
27 MARTIE 2006
ZIUA MONDIALĂ A TEATRULUI
MESAJUL INTERNAŢIONAL
O RAZĂ DE SPERANŢĂ
Fiecare zi ar trebui să fie considerată Ziua Mondială a Teatrului, pentru că de-a lungul ultimelor 20 de secole, flacăra teatrului a ars constant într-unul din colţurile lumii.
Teatrul a fost întotdeauna ameninţat de dispariţie, mai ales odată cu ascensiunea cinematografiei, a televiziunii şi acum a noilor mijloace de comunicare media. Tehnologia a invadat scena şi a anihilat dimensiunea umană; a fost făcută o încercare de a crea un teatru plastic, un fel de pictură în mişcare ce înlocuia vorbele spuse. Piesele erau puse în scenă fără dialog, fără lumini sau fără actori, folosind numai manechine şi marionete puse în valoare prin multiple efecte de lumini.
Tehnologia a încercat să transforme teatrul într-un foc de artificii sau un spectacol de bâlci.
Acum suntem martori la întoarcerea actorilor în faţa publicului. Astăzi, observăm întoarcerea cuvintelor pe scenă.
Teatrul a renunţat la comunicarea în masă şi şi-a recunoscut limitele inerente; două fiinţe aflate faţă în faţă împărtăşind sentimente, emoţii, vise şi speranţe. Arta scenică a renunţat la povestiri în favoarea discutării ideilor.
Teatrul mişcă, iluminează, nelinişteşte, deranjează, înalţă spiritul, dezvăluie, provoacă şi violează convenţii. Este o conversaţie împărtăşită cu societatea. Teatrul este cea dintâi artă care se confruntă cu golul, umbrele şi liniştea pentru a face cuvintele, mişcarea, luminile şi viaţa să meargă înainte.
Teatrul este o creatură vie care se autodistruge chiar în timp ce este creată, dar întotdeauna se ridică din propria cenuşă. Este o comunicare magică în cadrul căreia toţi oamenii oferă şi primesc ceva ce îi transformă.
Teatrul reflectă suferinţele existenţiale ale omenirii şi dezvăluie condiţia umană. NU creatorii săi sunt cei care se exprimă prin teatru, ci mai ales societatea epocii.
Teatrul are duşmani vizibili, ca lipsa educaţiei artistice în copilărie, care stânjeneşte descoperirea şi bucuria teatrului; sărăcia care invadează lumea, ţinând publicul la distanţă şi indiferenţa şi neglijenţa din partea guvernelor care ar trebui să-l promoveze.
Zeii şi oamenii obişnuiau să-şi vorbească pe scenă, dar acum oamenii vorbesc cu alţi oameni. Astfel, teatrul trebuie să fie mai grandios şi mai bun decât însăşi viaţa. Teatrul este un act de încredere în valoarea unui cuvânt înţelept într-o lume nebună. Este dovada încrederii în fiinţe umane care sunt responsabile pentru propriul lor destin.
Trebuie să trăim experienţa teatrului pentru a putea înţelege ce ni se întâmplă, pentru a transmite durerea şi suferinţa care sunt în jurul nostru, dar şi pentru a zări o rază de speranţă în haosul şi coşmarul vieţilor noastre.
Trăiască cei care oficiază ritualul teatral! Trăiască teatrul!
Victor Hugo Rascon Banda
Dramaturg
Mexic