Esti un vis, o blînda si unica adiere peste „tot-mine”…
M-ai fermecat, de-aceea niciodat’ n-am sa vreau sa te ating!
Briza ta vine, , privirea-mi nerabdatoare te cauta,
îti zaresc umbra, care-si trage suflarea…
Revii din padurea iubirii înghetate, spre mine; sunt
rîul tau subteran cu albia neteda si nisipul alb, cu izvorul în lunga noapte de iarna, luminata de chihlimbarul ochilor tai.
Trupul tau mi se ofera, cald si neclar, iar al meu îsi aduce aminte de toti porii, îl accepta cu emotie, cu teama…
Va fi fost o contopire în viitor, caci mi-ai strigat:
„ma voi întoarce ochii spre cer, unde-ti citesc soarta, scrisa în constelatia zodiei mele… nu-s cea iubita, ci cea preferata,
pe care o înseli în visele noastre!
Autor:
Astrid Argeseanu, Franta