Cred că noi suntem campioni la… stat. Statul la coadă, statul… degeaba, statul cu mâna întinsă, statul cu ochii pe capra vecinului, etc. Stăm bine cu… statul!
Am mers la o instituţie şi de-atâta stat la coadă m-am înfuriat pentru că funcţionarul, bugetar sadea, mi-a spus că nu se grăbeşte că „de la stat îi vine salariul”. M-a umflat râsul. Nu era râsul meu, dar ce să fac? Îmi era foarte importantă adresa respectivă. Şi uite aşa îmi educ răbdarea!
Am crezut că am scăpat de a mai vedea… statul! Când colo ce am constatat? Statul la bârfă! Subiectul: eu, ziarul, noua mea cravată, etc. M-a pufnit râsul şi mi-am continuat drumul şi… bombă! Se înserase! La poarta mea am parte din nou de… stat! Statul pe „vine” al unuia care nu a găsit un WC! Şi ce să facă omul? Ce suntem în Europa? Suntem la Târgovişte unde dacă cumva ai probleme cu burtica, după ce ai mâncat prune furate din ograda vecinului, sau spanac, sau ce e mai ieftin la piaţă, belea! WC? Ce sunt alea? Garduri, boscheţi, scări de blocuri, astea sunt WC-urile noastre şi… ne mândrim cu ele! Ce au ei „afară” garduri şi boscheţi ca la noi?
Am intrat în curte, apoi în redacţie şi aşa între râs şi plâns, făcând haz de necaz m-am apucat să scriu. Şi iată ce a ieşit! Nu-mi place ce se întâmplă dar nu are săraca mama nici o vină că m-a născut aici! Vină am eu şi alţii ca mine care aşteptăm, aşteptăm, aşteptăm…! Ce? Habar n-am!