Votul rusinos al Camerei Deputatilor, in problema perchezitiei la resedintele lui Adrian Nastase, conduce la o intrebare delicata: ce fel de legi ne fac asemenea oameni? Si imediat ne amintim de ciorovaielile nesfarsite, pe aproape orice tema, dintre parlamentarii Puterii si cei ai Opozitiei, de jocul parsiv al intelegerilor de culise, de trocul in care se amesteca functii administrative si sustinere parlamentara, dar si de consensul deplin aparut cand isi voteaza privilegii.
Uite asa incepe sa ne fie dor de Tepes. Uite asa incepem sa vrem in fruntea tarii un dictator pozitiv, un „despot luminat”, un prieten al celor mici, slabi si cinstiti, un dusman de moarte al hotilor si escrocilor. Si mai speram ca el ii va identifica si impusca pe toti infractorii, in timp ce noi, pitulati dupa perdeluta, vom pandi momentul fericit al victoriei, apoi il vom trimite pe Tepes dupa seminte, ca sa nu se preocupe si de smecheriile mai mici, cele din care mai avem si noi cate un mezelic de castigat.
Uite asa ne dorim un stapan absolut, care sa isi asume raspunderea si riscurile, dar sa-i mai scape printre degete si putina miere pentru lenesii de noi. Sa ne spuna ce avem de facut, sa ne indrume, sa gandeasca in locul nostru, sa lupte in locul nostru cu toate problemele (inclusiv, sau poate mai ales, cu coruptia), sa se bata pentru dreptate intrand in conflict cu mafiile cu care noi nu vrem sa ne punem rau, sa ne recompenseze material pentru truda zilnica ori numai pentru simplul fapt ca existam, sa fie „mana de fier” cu cine credem noi ca e cazul, sa „faca ordine” in locul nostru, sa-i iubeasca si sa-i sprijine financiar pe cei saraci, sa-i harakiriseasca pe cei bogati, sa ne tina in puf, sa avem pe cine da vina cand lucrurile nu merg asa cum vrem noi…
De dragul unui vis frumos si irealizabil, am accepta sa punem in locul democratiei o dictatura cu dictator pozitiv. Orbiti de defectele si calitatile celor care ocupa vremelnic niste functii, de antipatii si simpatii avand ca tinta persoane, tindem sa confundam individul cu functia detinuta si am fi de acord sa acordam prerogative individului fara sa intelegem ca de fapt ele sunt ale functiei pe care azi o ocupa el, iar maine nu se stie cine .
Chiar daca ar exista un om minunat, chiar daca l-am identifica si chiar daca l-am pune in situatia de a conduce cu adevarat, ar trebui sa renuntam la democratie, libertate, stat de drept, ca sa traim ca in rai?
Uite asa ne agatam de o speranta si suntem tentati sa renuntam la tot ce inseamna democratie, libertate, stat de drept. Daca maine se organizeaza un referendum national in care cetatenii Romaniei ar trebui sa opteze intre democratie si dictatura, oare care ar fi rezultatul?
Cui foloseste puterea absoluta a unui dictator pozitiv? Urmatorului dictator. Care va fi, in cel mai bun caz, un dictator oarecare.
Intrebarii dvs. delicate ii raspund cam asa: legile facute de *acesti* oameni.