Leonard Oprea:
UBERMENSCH : “CEZAR CHRISTOS”
sau Nietzsche si Iisus Christos
Nietzsche isi definea supra-omul ( Ubermensch ) ca fiind : “un Cezar roman
cu suflet de Christos.” ( “Vointa de Putere”, sectiunea 983).
Splendida metafora, reflectind din imaginea nietzsche-ana despre Iisus Christos, admirat de Nietzsche ca un exemplar candidat la conditia de supra-om ( in “Anti-Christ”, unde dealtfel Nietzsche produce acerba, supra-romantica sa critica la adresa Crestinismului ).
Trebuie insa a ne aminti si spusa lui Iisus Christos : “Dati Cezarului ce este al Cezarului si ce este al Lui Dumnezeu, Lui Dumnezeu.” ( Marcu 12/17).
Dincolo de povestea propriu-zisa, adica dincolo de incercarea la care L-au supus fariseii si irodianii, in fapt, prin aceste cuvinte Iisus definea simplu si profund echilibrul uman ideal al coexistentei vietii lumesti cu cea spirituala.
Ori, un astfel de echilibru este declarat si de Nietzsche ca fiind cel al
supra-omului sau: “un Cezar roman cu suflet de Christos”.
Asadar, doua definitii ale supra-omului:
prima – cea data de Iisus Christos ( singurul om / Fiul Omului / care a trait intru toate cele si in mod absolut paradigmatic, adica supra-omeneste, aceasta definitie// caci, in fond, El era Epifania// singura epifanie a Lui Dumnezeu// iar asta recunoaste si Nietzsche scriind: “ …cu suflet de Christos”// altfel, ar fi scris : ”…cu suflet de Iisus”).
Iar a doua defintie este incercarea dramatica a lui Nietzsche de a creea un “Cezar Christos”( adica o incredibila si, practic, imposibila sinteza a doua modele pe care el insusi le considerase mai intii de ne-unit, dupa cum a observat si Karl Jaspers ).
In opinia mea de scriitor, in mod evident, prin interpretarea sa data cuvintelor Lui Iisus Christos ( Marcu 12/17 ), si prin argumentele ce au constituit “cetatea inexpugnabila” a acestei interpretari, Nietzsche a incercat dramatic/romantic sa impuna lumii propriul sau portret al Lui Iisus Christos.
O lume alienata de super-starurile omenirii Secolului XIX – Stiinta si Tehnica, a caror tinta suprema era /si inca mai este / desacralizarea oricarei culturi, secularizarea oricarei religii etc., pe scurt, des-divinizarea omului.
Astfel, cum am subliniat intr-un eseu publicat mai demult ( vol.III al Trilogiei lui Theophil Magus si in alta varianta cu titlul “Gott ist tot …citit in oglinda” ), Nietzsche a scris în oglindă.
Deci, Nietzsche strigă: ” Regăsiţi-L pe Dumnezeu!”
Lui Nietzsche i se potriveşte perfect: ” Tu nu M-ai căuta, dacă nu M-ai fi găsit deja!”, formulare (ce nu-mi aparţine!) dar care notează simplu, coerent şi imparabil, a omului nevoie imemorială de Dumnezeu.
***
“Un Cezar roman cu suflet de Christos ” este viziunea nietzsche-ana, germanica si post-romantica despre Iisus Christos.
Este, repet si subliniez, incercarea dramatica a lui Nietzsche de a imagina
un “Cezar Christos”.
***
Friedrich Wilhelm Nietzsche a fost si va ramine un mare poet german. Inconfundabil, de neuitat. Un genial profet post-romantic.
Dar fara Iisus Christos, Friedrich Wilhelm Nietzsche ar fi fost lipsit de subiect si predicat filosofic.
( din volumul “Respirind Ginduri si Cugetari” )
=========================================