Undeva, cîndva, un meteorit a căzut pe Pămînt; o stea căzătoare. Un cioban ce-şi mîna turmele, într-o doară, s-a aşezat în preajma lui. În atmosfera caldă, după ce a tras o doină din fluieru-i strămoşesc, omul a desfăcut desaga înfruptîndu-se din merindele puse de cu seară. Apoi încet, ciobăneşte s-a uitat în juru-i după apă.
Şi atunci a descoperit bolovanul negru care stătea străin, în locul neprihănit. După ce l-a pipăit cu bastonul, s-a aplecat, şi pe îndelete l-a mîngîiat, căpătînd o senzaţie ciudată; l-a udat cu deştu vîrît în gură, apoi l-a mirosit. Ciobanului i s-a trezit curiozitatea, aşa că a încercat să mişte bolovanul, în jurul căruia nu creştea iarba, deşi nu era umbră; n-a reuşit. După ce-a mai cugetat o ţîră, a încercat să rupă o buţică cu vîrful briceagului; nici asta nu i-a reuşit. Seara pe drumul de întoarcere a tot cugetat, iar după ce a închis ţarcurile, a decis ca la sfîrşit de săptămînă, cînd va coborî în sat, să se sfătuiască cu bătrînii.
De curiozitate, a adormit cu greu, şi zi de zi se oprea în acelaşi luminiş, fiind atras de meteorit. În fine, a coborît în sat, şi la un pahar, seara a vorbit cu bătrînii, povestindu-le de Piatra din Cer.
După o lungă tăcere, bătrînul satului o spus că-si aduce aminte de poveştile bunului său, care într-o noapte de august o văzut cum a căzut o stea nu departe de stîna de vară, undeva sus printre poienele alpine. Dar pe timpul ăla, preotul le-a interzis să se apropie spunîndu-i că va veni un timp cînd oamenii vor înţelege. Ciobanul a înţeles în felul lui vorbele şi a doua zi i-a povestit dascălului, care la rîndul său a povestit prietenului ce se ocupa de matematică; acesta, a povestit unui fost coleg de la pedagogică, care în fine a anunţat pe cei de la catedra de astro-fizică. Şi uite aşa, din vorbă în vorbă meteoritul a ajuns la oraş.
Aici savanţii l-au studiat, l-au bombardat cu tot ce vă trece prin cap, dar mai ales cu tot ce nu vă imaginaţi, l-au sfărîmiţat, şi… l-au dat uitării.
După un timp noul administrator a hotărît să facă curăţenie în curtea umplută cu tot felul de lucruri şi obiecte neidentificate şi necatalogate (deh, mătură nouă). Tot curăţind locul a dat de o grămăjoară de pietre negre cu forme ciudate. Pe astea le-a pus într-un hîrdău. La o partidă de bridge, printre sorbituri de vin ars, i s-a dezlegat limba şi ca tot omul, s-a lăudat cu găselniţa. Unul din parteneri i-a povestit soţiei care se ocupa de astrologie.
Şi hîrdăul a ajuns pe mîna astrologilor şi a misticilor ce se ocupă de cristale.
Astrologii şi cristalografii au transformat comoara din hîrdău în amulete, pietre energetico-terapeutice; au scris pentru fiecare fărîmitură în funcţie de formă şi zodie o povestioară. Au făcut horoscopuri în funcţie de locul din poiană, de ziua şi ora cînd te-ai născut; şi pînă azi trăiesc din meteorit.
Pînă azi la standurile expoziţiilor „Alternative” poţi să-ţi cumperi o firmitură de meteorit, ca apoi acasă pe îndelete, la un pahar de vin ars, cu lupa în mînă să incerci să-i cunoşti istoria.
