Acest articol a fost publicat luni, 3 aprilie 2006 la rubrica Album.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.
Sulico e păunul Spitalului. După-amiezele, târziu, Îmi place să merg la gard să-l privesc. Mai iau în buzunar câte un...
Daca vrei sa-ti odihnesti ochiul, aceasta poza e cea potrivita: ochiul ti se duce glont la maretzul
si vidul cer aproape albastru (ca sunt v-o trei zdrentze de norishori amarati), fara structura, fara noima, fara nimic.
Cu alte cuvinte, un cer albastru cu niste urme de sosea pe el. Nu, pentru mine nu merge,
Nea Marin
Pentru mine soseaua este un drum, este o cale…
Care de regula duce undeva…
Podul face parte din drum, este o trecere peste un obstacol… te ajuta sa ajungi undeva…
Cerul… pai cerul are atatea intelesuri…
Marius,
scuze pentru intarzierea-n raspuns – am multe altele pe cap, sa stii.
Problema e: intentia nu face arta. Un bun amic de-al meu, de acum 30 de ani, spunea de fapt ca „arta e… barba” ( edrept, avea barba!).
Nu conteaza ce fel de titlu dai, cata vreme fotografia *nu* convinge. Mai precis: daca fotografia e slaba, titlul nu face decat s-o „slabeasca” si mai mult, caci o fotografie buna *nu are nevoie de titlu*, il sugereaza prin ea insasi, nu?
Ca altfel, ce sens ar mai avea acel dictum „o imagine face cat o mie de cuvinte”?
Eu am pacatul asta, ca ma tzin de acel dictum…
Toate cele bune,
Nea Marin
De acord cu principiul ca imaginea face cat o mie de cuvinte…
Titlul a fost inspirat de imagine, nu a fost o proptea..:)
Interpretarile sunt diferite, ecoul trezit in fiecare dintre noi e diferit. Sigur, capodoperele reusesc sa intruneasca un numar mai mare de voturi..:)
Aspiram..:)